15:33 30Sep09 RTRS-TAKE A LOOK-Politics, economics and markets of climate change
Governments seeking to combat global warming are giving incentives for
low-carbon energy production and penalizing industries that emit greenhouse gas
emissions from fossil fuels.
The credit crisis has spurred support for a "carbon revolution" to create
jobs, but will also curb investment as energy demand and prices fall and
project Finance ebbs.
World leaders met at U.N. headquarters on Sept. 22 for a one-day climate
summit to try to unlock 190-nation negotiations on a new deal to combat global
warming. The deal is due to be finalized in Copenhagen in December to replace
the 1997 Kyoto protocol on fighting climate change.
For additional news, analysis and interactive charts, log on to the Thomson
Reuters Carbon Market Community -
http://www.communities.thomsonreuters.com/carbon
POLICY
> U.S. climate control debate heats up in Senate [ID:nN29173838]
> US Senate climate bill seeks airplane emissions cuts [ID:nN29171275]
> McCain assails U.S. Senate Democrats' climate bill [ID:nN29164282]
> Rift at US Chamber of Commerce over climate change [ID:nN29513687]
> US seen unlikely to meet ethanol fuel-content goal [ID:nN29153952]
> Climate change to cost poor states $100 bln/yr-study [ID:nBKK497215]
> Climate change to cause more child hunger: report [ID:nLU49411]
> Climate change cuts world food outlook-IFPRI [ID:nN29152848]
> Typhoon shows need to act on climate -Philippines [ID:nSP511031]
> Indonesia CO2 pledge to help climate talks-greens [ID:nSP495601]
> EU, US eye green goods tax pact in climate fight [ID:nLS138030]
> Britain to host pre-Copenhagen climate talks [ID:nLS356387]
> Italy must double renewable capacity to hit target [ID:nLS490128]
> "Climate illiterate" U.S. risks warming inaction [ID:nLS347084]
> German poll gives mandate to delay nuclear phaseout [ID:nLS304391]
> Italy plans gradual cut for solar incentives [ID:nLS256695]
> Negotiators urged to speed up climate pact talks [ID:nSP429807]
> EU to propose climate action on planes, ships [ID:nLR65411]
> PREVIEW-U.N. hopes climate talks speed toward finish [ID:nSP345404]
> China sees emission trading pilot in next econ plan [ID:nPEK180442]
> EU says G20 leaders may meet again soon on climate [ID:nN25369402]
> China's carbon pledge is no big change -WoodMac [ID:nN25514113]
> G20 fossil fuel subsidy push may aid climate talks [ID:nLP519113]
> China energy chief wants market to set wind tariffs [ID:nPEK148546]
> California sets biggest energy efficiency plan [ID:nN24470232]
> US Senate opts not to challenge EPA climate role [ID:nN24453264]
> BP exec touts natural gas to cut U.S. CO2 emissions [ID:nN24454328]
> Opposition could blow French green energy off target [ID:nLO164118]
> Droughts, melts signal climate change quickens-UN [ID:nN24424898]
> UK non-fossil fuel surge, recession cuts CO2 output [ID:nLO135954]
> China, S.Korea lead in green stimulus investment [ID:nN23415627]
> US groups lower sights for global climate progress [ID:nN23492500]
> South Korea to announce emissions targets this year [ID:nN23410681]
> Africans see positive signals at NY climate summit [ID:nN22366847]
> Storing CO2 in soil should be on UN agenda -Gore [ID:nN22359951]
> Canada envoy sees draft climate treaty achievable [ID:nN22354059]
> Ecuador would protect oil-rich rainforest for cash [ID:nN22357206]
> Japan PM offers more climate aid for poor nations [ID:nT293715]
> Scotland on track to raise green power to 80 pct [ID:nLM696579]
> TEXT-Obama's U.N. speech on climate change [ID:nN22342249]
> U.S. Govt to track greenhouse gases for first time [ID:nN22349951]
> Small island nations urge rich to limit warming [ID:nN18313889]
> US leadership needed on Doha, climate change-EU [ID:nN21320411]
> UN official sees China as new climate leader [ID:nN21311305]
> Norway to consider increasing 2020 CO2 cuts-PM [ID:nLL682862]
WRAPUPS/MAJOR NEWS
> G20 agrees to phase out fossil fuel subsidies [ID:nN25484464]
> US Senate Democrats to unveil climate bill Sept 30 [ID:nN24465551]
> Europe wrangles over carbon emissions quotas [ID:nLO184057]
> EU court ruling adds carbon trade uncertainty [ID:nLN487837]
> China, U.S. try to jumpstart U.N. climate talks [ID:nSP98073]
> China makes landmark pledge to curb CO2 emissions [ID:nN22195458]
> Carbon emissions fall by steepest in 40 years [ID:nLL10685]
> New Zealand's new carbon laws set for safe passage [ID:nSYD537478]
> Australia govt sets Oct deadline for carbon deal [ID:nSP491203]
> India says ready to issue non-binding emissions cut [ID:nDEL381436]
> Global powers face big problems to win climate deal [ID:nLB117828]
> EU pledges billions to break climate talks deadlock [ID:nLA157955]
> Britain to double low carbon power role by 2020 [ID:nLF267321]
> U.S. House passes landmark climate change bill [ID:nN26325128]
> Japan sets 2020 emission target, greens unimpressed [ID:nSP443329]
STOCKS, INVESTMENT
> Petrobras plans CO2 injection in offshore fields [ID:nN29455127]
> Fiat calls EU van C02 plans "risk" to industry [ID:nLU280372]
> Village Green, Microsoft partner on carbon tool [ID:nN29152368]
> Investors eye forest CO2 market, climate pact key [ID:nSP498979]
> Clean tech investments soar worldwide in Q3-report [ID:nN2886325]
> Canada's Boralex eyes green energy buys in Europe [ID:nN28518912]
> Exelon to quit US Chamber of Commerce over climate [ID:nN28382818]
> S.Korea KEPCO to spend 2.8 trln won on green tech [ID:nSEO155116]
> Silicon Valley fund to invest $100 mln in green cos [ID:nN25520477]
> NYMEX Green Exchange's new CEO thinks global [ID:nLP455972]
> Shippers back cap and trade scheme to cut CO2 [ID:nLN523816]
> JPMorgan ups offer for EcoSecurities [ID:nLN461833]
> Italy's Eni backs carbon tax - CEO [ID:nLM354681]
RENEWABLE ENERGY
> U.S. solar stocks knocked by German demand fears [ID:nN25401044]
> Egypt's first solar energy unit to operate in 2010 [ID:nLS285297]
> Canadian biofuel seen rising 76 pct in two years [ID:nN25502475]
> Recession slows U.S. wind power growth rate [ID:nN24319067]
> U.S. grants Iberdrola $251 mln for 3 wind projects [ID:nN22401147]
> Green power line to Los Angeles hits roadblock [ID:nN22401146]
> US awards $528.7 mln loan to Fisker Automotive [ID:nN22363059]
> Canada's wind industry aims high; seeks support [ID:nN22350471]
> German solar group to decide anti-dumping plan soon [ID:nLM229650]
> German solars brace for lower tariffs, independence [ID:nLL54763]
SCIENCE
> Asia-Pacific at risk if climate change ignored - ADB [ID:nBKK291022]
> Two metre sea level rise unstoppable-experts [ID:nLT378746]
> High tech may pinpoint Antarctica sea rise risks [ID:nLO109523]
> 4 degrees warming "likely" without CO2 cuts-study [ID:nLP228193]
> Climate change threatens rare species in Mekong-WWF [ID:nBKK540162]
> Earth needs users' guide to protect it from people [ID:nLN592448]
> Antarctic coastal ice thinning surprises experts [ID:nLN604197]
> Global warming could worsen Australia, India droughts[ID:nT185483]
> Arctic ice melts to third-smallest area on record [ID:nN17442487]
> Arctic ice grows after near-record summer thaw [ID:nLH530175]
> Former Cold War foes team up to probe warming [ID:nN12398771]
CARBON MARKET
> EU carbon slips as financials sell [EU/CARBON]
> Czechs sell 20 mln CO2 credits to Japan's Mitsui [ID:nLU134796]
> Court ruling could cause "tougher" EU carbon quotas [ID:nLP633493]
> Internet auction sees 333,000 Kyoto offsets sold [ID:nLO204895]
> Carbon fund assets up 25 pct to $16 bln in 2009 [ID:nLO212409]
> Europe Power-Cals fall as carbon takes more knocks [ID:nLO114302]
> China, BlueNext form standard to build CO2 market [ID:nN23389930]
> China exchange to set voluntary carbon framework [ID:nN23397290]
> N.American firms think local for carbon offsets [ID:nLM691939]
ANALYSIS
> S.Korea's polluters invest in green for profit [ID:nSEO334233]
> Long road, little time for U.S. climate bill [ID:nN29401195]
> Promises? Leaders must act to spur climate talks [ID:nN26536042]
> EU to miss 2015 carbon capture goal [ID:nLP101805]
> Good news on environment, but can it last? [ID:nN22367919]
> Hu's carbon commitment marks new era for China [ID:nPEK325868]
> UN climate summit dims hopes for Copenhagen pact [ID:nLN536984]
> Poor nations CO2 curbs strengthen hand in UN talks [ID:nSP54859]
> Carbon firm shows risk, appetite of forest credits [ID:nSP456892]
OPINION
> Rethinking carbon diplomacy: Christopher Swann [ID:nN22353961]
> Carbon capture essential to control CO2: John Kemp [ID:nLL696942]
> Why climate change is dying in Congress: Pethokoukis [ID:nN08337667]
Q+A/SCENARIOS
> China's carbon intensity target [ID:nPEK53654]
> How may EU court ruling impact carbon trade? [ID:nLO236872]
> Is Australia's dust storm linked to climate change? [ID:nSYD488537]
> How do we get from Kyoto to Copenhagen? [ID:nSP503745]
> Possible outcomes of Copenhagen climate talks [ID:nSP468302]
> A primer on climate change at the U.N. and G20 [ID:nN22317666]
> China's Hu to present climate plan to U.N. [ID:nSP475369]
> How will Japan's new govt tackle climate change? [ID:nT104080]
FACTBOXES, POLL, TABLES
> Green investment by S.Korean industry [ID:nSEO357428]
> The path to enact a U.S. climate change bill [ID:nN29454577]
> Key issues on the table at Bangkok climate talks [ID:nSP450470]
> Industrialised nations plan 11-15 percent CO2 cuts [ID:nL8211693]
> EU carbon emissions, price forecasts to 2020 [ID:nLP586792]
> EU emissions permit allocations 2008-2012 [ID:nLN532471]
> Climate negotiating positions of top five emitters [ID:nLP518662]
> Energy policy in the next German government [ID:nLN472365]
> China climate push joins clean-tech ambition [ID:nN22346828]
> Climate change costs, offers to pay [ID:nL4638180]
> Climate talks on the road to UN deal in Copenhagen [ID:nLI190241]
> U.N. summit seeks to end deadlock on CO2 cuts [ID:nLI391060]
> The science spurring talks on a UN climate pact [ID:nLI207927]
> Steps by developing nations to fight climate change [ID:nSP415940]
> Results of UK carbon permit auctions [ID:nL9453573]
> Issuance of Kyoto CER offset credits [ID:nLH595097]
> Kyoto's CDM project pipeline and CER market update [ID:nLF391635]
> China think-tank energy, CO2 scenarios [ID:nPEK122018]
> Investment banks in carbon trading [ID:nLE378747]
> Key U.S. states, issues in climate bill fight [ID:nN14336571]
> Main points of New Zealand's carbon scheme [ID:nWEL486229]
> New Zealand's greenhouse gas emissions profile [ID:nWEL472043]
> DIARY - Global Environment [ID:nLF404326]
RELATED TAKE A LOOKS
> Europe wrangles over carbon emissions quotas [ID:nLP523179]
> The road to a Copenhagen U.N. climate deal [ID:nLL660624]
> Australia, New Zealand carbon emissions debates [ID:nCARBONAU]
> Climate policy and carbon trading in India [ID:nSP530053]
> EU climate and energy policy [ID:nLR74821]
> Reuters Global Climate Summit [ID:nLO469973]
> Momentum grows for forest-carbon scheme [ID:nSP448838]
(Page Editor: Jim Marshall +1 312 408 8717)
miercuri, 30 septembrie 2009
13:42 30Sep09 RTRS-Czechs sell 20 mln CO2 credits to Japan's Mitsui
13:42 30Sep09 RTRS-Czechs sell 20 mln CO2 credits to Japan's Mitsui
PRAGUE, Sept 30 (Reuters) - The Czech Republic has agreed to sell 20 million tonnes of surplus greenhouse gas emissions rights to Japanese firm Mitsui & Co., and the country is in talks to make further deals, Czech officials said.
The sale is on top of the 40 million tonnes of credits the Czech government agreed to sell to Japan in March in a government-to-government deal.
The Czech environment ministry did not disclose financial details of the deal to sell the so-called Assigned Amount Units (AAUs), which can be used by governments to meet emissions targets under Kyoto.
"At the same time we also negotiate about a sale of AAU units with the parties concerned from other states and private companies," said Jan Dusik, first deputy at the Ministry for Environment, said in a statement on Tuesday.
In July, a Czech government official said the country expected to sell most of its 100 million tonnes of surplus emissions rights this year to European Union governments and private companies.
Critics call AAUs "hot air" on grounds most were generated through restructuring in eastern Europe in the 1990s, when polluting industries in ex-communist countries were shutting anyway, rather than by new investment in clean energy.
CERs, the benchmark for AAUs,
PRAGUE, Sept 30 (Reuters) - The Czech Republic has agreed to sell 20 million tonnes of surplus greenhouse gas emissions rights to Japanese firm Mitsui & Co.
The sale is on top of the 40 million tonnes of credits the Czech government agreed to sell to Japan in March in a government-to-government deal.
The Czech environment ministry did not disclose financial details of the deal to sell the so-called Assigned Amount Units (AAUs), which can be used by governments to meet emissions targets under Kyoto.
"At the same time we also negotiate about a sale of AAU units with the parties concerned from other states and private companies," said Jan Dusik, first deputy at the Ministry for Environment, said in a statement on Tuesday.
In July, a Czech government official said the country expected to sell most of its 100 million tonnes of surplus emissions rights this year to European Union governments and private companies.
Critics call AAUs "hot air" on grounds most were generated through restructuring in eastern Europe in the 1990s, when polluting industries in ex-communist countries were shutting anyway, rather than by new investment in clean energy.
CERs, the benchmark for AAUs,
14:47 30Sep09 RTRS-TABLE-Norway, Sweden water reservoirs rise
14:47 30Sep09 RTRS-TABLE-Norway, Sweden water reservoirs rise
OSLO, Sept 30 (Reuters) - Water reservoirs for hydropower
generation in Norway and Sweden rose last week, energy
authorities said on Wednesday.
Water levels are key to electricity prices in the Nordic
region which gets half its power from hydroelectric stations.
The Norwegian Water Resources and Energy Directorate (NVE)
provided the following data on Norway's reservoirs. The data for
Swedish reservoirs are from Svensk Energi. Both sets of data are
also posted by Nordic power exchange Nord Pool on its website.
RESERVOIR LEVELS (percent full)
Country Latest Pvs week Year ago Long-term median
Norway 88.6 86.6 82.7 87.6
Sweden 75.6 74.4 70.7 84.6
NOTES: The long-term median level for Norwegian reservoirs
is the level measured during the same week in 1990-2007. For
Sweden, it is the level for the same week in 1950-2004.
- For historical data on Norwegian reservoirs click on
, for Swedish reservoirs on and for
reservoirs across the whole Nordic region on.
(Reporting by Oslo newsroom)
((wojciech.moskwa@reuters.com; +47 22 93 69 62; Reuters
messaging: rm://wojciech.moskwa.reuters.com@reuters.net))
OSLO, Sept 30 (Reuters) - Water reservoirs for hydropower
generation in Norway and Sweden rose last week, energy
authorities said on Wednesday.
Water levels are key to electricity prices in the Nordic
region which gets half its power from hydroelectric stations.
The Norwegian Water Resources and Energy Directorate (NVE)
provided the following data on Norway's reservoirs. The data for
Swedish reservoirs are from Svensk Energi. Both sets of data are
also posted by Nordic power exchange Nord Pool on its website.
RESERVOIR LEVELS (percent full)
Country Latest Pvs week Year ago Long-term median
Norway 88.6 86.6 82.7 87.6
Sweden 75.6 74.4 70.7 84.6
NOTES: The long-term median level for Norwegian reservoirs
is the level measured during the same week in 1990-2007. For
Sweden, it is the level for the same week in 1950-2004.
- For historical data on Norwegian reservoirs click on
reservoirs across the whole Nordic region on
(Reporting by Oslo newsroom)
((wojciech.moskwa@reuters.com; +47 22 93 69 62; Reuters
messaging: rm://wojciech.moskwa.reuters.com@reuters.net))
15:00 30Sep09 RTRS-RPT-U.S. climate control debate heats up in Senate
15:00 30Sep09 RTRS-RPT-U.S. climate control debate heats up in Senate
*Senate climate bill seeks 'cap and trade' system
*Target of reducing emissions 83 percent by 2050
*Republicans want more focus on nuclear power
By Richard Cowan
WASHINGTON, Sept 30 (Reuters) - President Barack Obama's drive to tackle global warming gets a boost on Wednesday, when Democrats in the U.S. Senate are expected to unveil a bill aimed at reducing greenhouse gas emissions over the next four decades.
The Senate Democrats' draft legislation, which was circulating on Capitol Hill, embraces major elements of a controversial bill that passed the House of Representatives in June.
Both bills would establish a "cap and trade" system for replacing dirty, polluting fossil fuels with cleaner solar, wind and other alternative energies to power factories and oil refineries and to produce electricity.
Under cap and trade, carbon dioxide emissions would drop and companies would be allowed to sell to each other the pollution permits that would control those emissions.
Unless the draft bill is changed last-minute, Senators Barbara Boxer and John Kerry have written a measure that aims to reduce smokestack emissions of carbon dioxide by 20 percent by 2020 and 83 percent by 2050 from 2005 levels.
The short-term goal is slightly more ambitious than the House's 17 percent target.
Either way, the U.S. Congress has been criticized by many countries for advancing legislation that they say would inadequately address the global warming problem, especially with a December deadline looming for an international deal on next steps.
Senate Republicans quickly denounced the Democrats' 800-page bill.
When asked by Reuters if he could support the Democrats' bill Senator John McCain said: "Of course not. Never, never, never."
McCain complained that the Democratic bill merely paid lip-service to the nuclear power industry. Republicans want to encourage the building of new nuclear generating facilities with additional government aid in the climate bill. They argue it is a necessary tool in expanding "clean energy."
Republicans' harsh words could preview a divisive fight over environmental legislation, similar to the bitter struggle now being waged over healthcare reform. Their opposition underscored the uncertainty over the bill's fate this year.
In coming weeks, Boxer's Environment and Public Works Committee will have to plug in key details still unresolved in their draft bill.
Those include identifying which industry sectors are to get a fixed number of free government permits to emit declining amounts of carbon dioxide in coming years, which was the subject of intense lobbying during the House debate of its bill.
If the Senate cannot manage to pass a climate bill this year, Democrats would likely take up the debate again in 2010.
(Editing by Cynthia Osterman)
((richard.cowan@thomsonreuters.com; 202-898-8391; Reuters Messaging; richard.cowan.reuters.com@reuters.net))
*Senate climate bill seeks 'cap and trade' system
*Target of reducing emissions 83 percent by 2050
*Republicans want more focus on nuclear power
By Richard Cowan
WASHINGTON, Sept 30 (Reuters) - President Barack Obama's drive to tackle global warming gets a boost on Wednesday, when Democrats in the U.S. Senate are expected to unveil a bill aimed at reducing greenhouse gas emissions over the next four decades.
The Senate Democrats' draft legislation, which was circulating on Capitol Hill, embraces major elements of a controversial bill that passed the House of Representatives in June.
Both bills would establish a "cap and trade" system for replacing dirty, polluting fossil fuels with cleaner solar, wind and other alternative energies to power factories and oil refineries and to produce electricity.
Under cap and trade, carbon dioxide emissions would drop and companies would be allowed to sell to each other the pollution permits that would control those emissions.
Unless the draft bill is changed last-minute, Senators Barbara Boxer and John Kerry have written a measure that aims to reduce smokestack emissions of carbon dioxide by 20 percent by 2020 and 83 percent by 2050 from 2005 levels.
The short-term goal is slightly more ambitious than the House's 17 percent target.
Either way, the U.S. Congress has been criticized by many countries for advancing legislation that they say would inadequately address the global warming problem, especially with a December deadline looming for an international deal on next steps.
Senate Republicans quickly denounced the Democrats' 800-page bill.
When asked by Reuters if he could support the Democrats' bill Senator John McCain said: "Of course not. Never, never, never."
McCain complained that the Democratic bill merely paid lip-service to the nuclear power industry. Republicans want to encourage the building of new nuclear generating facilities with additional government aid in the climate bill. They argue it is a necessary tool in expanding "clean energy."
Republicans' harsh words could preview a divisive fight over environmental legislation, similar to the bitter struggle now being waged over healthcare reform. Their opposition underscored the uncertainty over the bill's fate this year.
In coming weeks, Boxer's Environment and Public Works Committee will have to plug in key details still unresolved in their draft bill.
Those include identifying which industry sectors are to get a fixed number of free government permits to emit declining amounts of carbon dioxide in coming years, which was the subject of intense lobbying during the House debate of its bill.
If the Senate cannot manage to pass a climate bill this year, Democrats would likely take up the debate again in 2010.
(Editing by Cynthia Osterman)
((richard.cowan@thomsonreuters.com; 202-898-8391; Reuters Messaging; richard.cowan.reuters.com@reuters.net))
Companiile aeriene cer Bruxelles-ului să modifice plafonul emisiilor de CO2 calculat pentru 2012
Asociaţia de transport aerian internaţional (IATA) contestă plafonul de emisii de CO2 calculat de Comisia Europeană (CE), ce ar trebui să fie aplicat sectorului din 2012, ca urmare a sumei mari pe care firmele aeriene ar trebui să o dea anual ca să cumpere cotele aferente, Les Echos. Foto (1)
Vezi Galerie Articol
Sectorul aerian, responsabil pentru 2-3% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, nu este de acord cu metoda de calcul a Executivului european, care i-ar afecta foarte mult afacerile în fiecare an.
Numai în 2012 companiile aeriene ar trebui să achite circa 1 miliard euro pentru achiziţionarea cotelor, în cadrul sistemului de tranzacţionare a emisiilor de CO2, pentru a cumpăra de pe piaţă 77 milioane tone de CO2, sub formă de cote, potrivit unui studiu efectuat de compania de consultanţă Point Carbon, citat de Les Echos.
Toate companiile aeriene, europene sau nu, care au zboruri regulate în Uniunea Europeană, vor trebui să respecte un plafon ce corespunde în 2012 cu 97% din media emisiilor de gaze cu efect de seră din perioada 2004-2006, care va trebui să coboare la 95% în 2013, potrivit CE. În faţa avalanşei de proteste, Bruxelles-ul care ar fi urmat să anunţe plafonul emisiilor (reprezentând media acestora) la începutul lunii august, a amânat publicarea cifrelor pentru toamnă.
Potrivit unor calcule iniţiale, media ar ajunge la 216 milioane tone de CO2 în intervalul 2004-2006 pentru ansamblul sectorului, ceea ce ar duce la un plafon de 210 milioane emisii pentru 2012.
Companiile cel mai puternic afectate de decizia Bruxelles-ului ar urma să fie Delta Air Lines, United Airlines, British Airways, Ryanair, Qantas, Continental Airlines, EasyJet, Thai Airways, American Airlines şi Air France-KLM. Numai de la acestea sumele de plătit s-ar ridica la 351,6 milioane euro, la un cost de 14,40 euro pe tona de CO2 emisă.
Vezi Galerie Articol
Sectorul aerian, responsabil pentru 2-3% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, nu este de acord cu metoda de calcul a Executivului european, care i-ar afecta foarte mult afacerile în fiecare an.
Numai în 2012 companiile aeriene ar trebui să achite circa 1 miliard euro pentru achiziţionarea cotelor, în cadrul sistemului de tranzacţionare a emisiilor de CO2, pentru a cumpăra de pe piaţă 77 milioane tone de CO2, sub formă de cote, potrivit unui studiu efectuat de compania de consultanţă Point Carbon, citat de Les Echos.
Toate companiile aeriene, europene sau nu, care au zboruri regulate în Uniunea Europeană, vor trebui să respecte un plafon ce corespunde în 2012 cu 97% din media emisiilor de gaze cu efect de seră din perioada 2004-2006, care va trebui să coboare la 95% în 2013, potrivit CE. În faţa avalanşei de proteste, Bruxelles-ul care ar fi urmat să anunţe plafonul emisiilor (reprezentând media acestora) la începutul lunii august, a amânat publicarea cifrelor pentru toamnă.
Potrivit unor calcule iniţiale, media ar ajunge la 216 milioane tone de CO2 în intervalul 2004-2006 pentru ansamblul sectorului, ceea ce ar duce la un plafon de 210 milioane emisii pentru 2012.
Companiile cel mai puternic afectate de decizia Bruxelles-ului ar urma să fie Delta Air Lines, United Airlines, British Airways, Ryanair, Qantas, Continental Airlines, EasyJet, Thai Airways, American Airlines şi Air France-KLM. Numai de la acestea sumele de plătit s-ar ridica la 351,6 milioane euro, la un cost de 14,40 euro pe tona de CO2 emisă.
Servicios en el comercio de derechos de emisión de CO2 de la UE para empresas en España
Para las empresas sujetas al comercio de emisiones, así como para empresas del sector energético con sus centrales térmicas, eléctricas así como plantas con dispositivos de combustión y producción de vapor e industrias del vidrio, papel, cemento y cerámicas ofrecemos nuestros servicios de asesoría y comerciales.
Los principales son:
•Elaboración de solicitud de autorización de emisión de gases y preparación estratégica para el período de asignación 2013-2017
•Elaboración y control de sistemas de seguimiento según las nuevas pautas comunitarias MRG2007 para el segundo período de asignación.
•Asesoría técnica y empresarial para la optimización de una planta mediante ahorro de CO2 y derechos de emisión
•Elaboración de informes anuales para el RENADE
•Gestión y administración de los registros de cuentas en el RENADE, incluida la realización de devoluciones y transmisiones
•Traspaso de certificados CER y EUA a fin de ponerlos en venta en bolsa, parquets financieros o a través de otros agentes del mercado
•Estructuración, administración y maximización del beneficio de los certificados de comercio de emisiones de empresas mediante remuneración con prima fija o solo en caso de éxito (no wins no fee)
•Realización de compra y venta de certificados de emisión EUA2 y CER en las bolsas de energía EXAA, APX y EEX, así como en comercio bilateral
•Asesoría en la compra o venta de certificados de emisión EUA2 y CER en el mercado de futuros (contrato ahora, transacción después)
•Asesoría en permutas de EUA2 por certificados CER, minimizando riesgos mediante la eliminación de los provenientes de la otra parte contratante y optimización del pago compensatorio
•Seminarios e Inhouse-Workshops sobre balances y fiscalidad del comercio de emisiones
•Asesoría para implementar un Management de riesgo en el comercio de emisiones
•Concepción y desarrollo de sistemas de garantía de calidad
•Realización de servicios de asesoría en el comercio de emisiones en el sector de las empresas de tecnología de la información
Los principales son:
•Elaboración de solicitud de autorización de emisión de gases y preparación estratégica para el período de asignación 2013-2017
•Elaboración y control de sistemas de seguimiento según las nuevas pautas comunitarias MRG2007 para el segundo período de asignación.
•Asesoría técnica y empresarial para la optimización de una planta mediante ahorro de CO2 y derechos de emisión
•Elaboración de informes anuales para el RENADE
•Gestión y administración de los registros de cuentas en el RENADE, incluida la realización de devoluciones y transmisiones
•Traspaso de certificados CER y EUA a fin de ponerlos en venta en bolsa, parquets financieros o a través de otros agentes del mercado
•Estructuración, administración y maximización del beneficio de los certificados de comercio de emisiones de empresas mediante remuneración con prima fija o solo en caso de éxito (no wins no fee)
•Realización de compra y venta de certificados de emisión EUA2 y CER en las bolsas de energía EXAA, APX y EEX, así como en comercio bilateral
•Asesoría en la compra o venta de certificados de emisión EUA2 y CER en el mercado de futuros (contrato ahora, transacción después)
•Asesoría en permutas de EUA2 por certificados CER, minimizando riesgos mediante la eliminación de los provenientes de la otra parte contratante y optimización del pago compensatorio
•Seminarios e Inhouse-Workshops sobre balances y fiscalidad del comercio de emisiones
•Asesoría para implementar un Management de riesgo en el comercio de emisiones
•Concepción y desarrollo de sistemas de garantía de calidad
•Realización de servicios de asesoría en el comercio de emisiones en el sector de las empresas de tecnología de la información
Certyfikaty CO2 w Polsce na kontach od 02.04.2009!
Wczoraj 02.04.2009 zostaly rozdane certyfikaty EUA przez KASHUE na konta polskich operatorów instalacji.
Tym samym mozna zwrócic do 30.04.2009 do KASHUE certyfikaty, które zostaly zuzyte w roku 2008.
Jezeli przyjzec siê dokladniej liczbie 874 operatorów instalacji w Polsce, to uwidacznia siê fakt iz:
•221 instalacji ma niedobór certyfikatów za rok 2008 (tzn. ze brakuje certyfikatów, które powinny byc dokupione)
•176 instalacji nie zdazylo zlozyc dpowiednich raportów dotyczacych zuzycia na rok 2008 (tzn. ze w tym przypadku grozi kara w wysokosci 100,00 € za kazda tonê)
•477 instalacji ma za rok 2008 nadwyzkê certyfikatów (tzn. ze nadmiar certyfikatów moze byc natychmiast sprzedany na gieldzie)
Emissionshändler.com jako czlonek 3 róznych gield CO2 w Europie jest w stanie sprzedac Pañstwu bezposrednio na gieldzie w przeciagu jednego dnia wszystkie nadwyzki uprawnieñ do emisji CO2! Jest to sprzedaz bez posredników handlowych, bez doradców i przede wszystkim bez posrednictwa banków. Z reguly przychód banków zwraca siê od 10-20 % z transakcji, a doradcy i handlowcy chcieliby równiez prowizjê w odpowiedniej wysokosci. U nas zaplaca Pañstwo tylko jedna ryczaltowa oplatê za transakcjê gieldowa kupna/sprzedazy jak równiez oplatê Euro-centa za tonê (oplata gieldowa/clearingowa).
W razie pytañ prosimy o bezposredni kontakt telefoniczny lub tez poinformowanie siê na stronie www.handel-emisjami.pl
Od nadchodzacego poniedzialku otrzymaja Pañstwo wiêcêj dokladniejszych informacji.
Tym samym mozna zwrócic do 30.04.2009 do KASHUE certyfikaty, które zostaly zuzyte w roku 2008.
Jezeli przyjzec siê dokladniej liczbie 874 operatorów instalacji w Polsce, to uwidacznia siê fakt iz:
•221 instalacji ma niedobór certyfikatów za rok 2008 (tzn. ze brakuje certyfikatów, które powinny byc dokupione)
•176 instalacji nie zdazylo zlozyc dpowiednich raportów dotyczacych zuzycia na rok 2008 (tzn. ze w tym przypadku grozi kara w wysokosci 100,00 € za kazda tonê)
•477 instalacji ma za rok 2008 nadwyzkê certyfikatów (tzn. ze nadmiar certyfikatów moze byc natychmiast sprzedany na gieldzie)
Emissionshändler.com jako czlonek 3 róznych gield CO2 w Europie jest w stanie sprzedac Pañstwu bezposrednio na gieldzie w przeciagu jednego dnia wszystkie nadwyzki uprawnieñ do emisji CO2! Jest to sprzedaz bez posredników handlowych, bez doradców i przede wszystkim bez posrednictwa banków. Z reguly przychód banków zwraca siê od 10-20 % z transakcji, a doradcy i handlowcy chcieliby równiez prowizjê w odpowiedniej wysokosci. U nas zaplaca Pañstwo tylko jedna ryczaltowa oplatê za transakcjê gieldowa kupna/sprzedazy jak równiez oplatê Euro-centa za tonê (oplata gieldowa/clearingowa).
W razie pytañ prosimy o bezposredni kontakt telefoniczny lub tez poinformowanie siê na stronie www.handel-emisjami.pl
Od nadchodzacego poniedzialku otrzymaja Pañstwo wiêcêj dokladniejszych informacji.
Basic Facts regarding EUA-CER Change
Within the European Community EU all plants with more than 20 MW burning capacity are obliged to participate in the CO2-Trading scheme. Within the EU these are about 12.000 individual plants, in Germany about 2400 plants belonging to about 1.100 enterprises, in Poland about 850 plants. The operators of the plants are entitled to receive EUA`s = European Union Allowances which cover an emission amount more or less in the actual range of their emissions. One EUA is the equivalent of the right to emit one ton of CO2.
In case an enterprise emits less t CO2 compared to the awarded amount than it can sell the surplus rights. On the other hand if more t CO2 are emitted additional rights have to be bought.
In each trading period (2005-2007, 2008-2012, 2013-2017) the enterprises will get less emission rights allocated than they actually used in the period before. Within the scheme of Trade of emission rights the allocation of free rights to the operators will become diminished and a market will develop for the commercial Trade with the scarce Emission rights. These mechanisms will push investments in modern environmentally benign technologies at the locations where results can be achieved with the lowest cost.
In order to make sure this will be optimized under a worldwide scheme the Kyoto Protocol has applied the Clean Development Mechanism (CDM). Enterprises are not urged to reduce the CO2-Emissions in their own plants only. They also can participate in projects for climate protection internationally under the scheme of Certified Emissions Reductions (CER). This concerns projects in Developing Countries under independents surveillance of the UNFCCC, the Climate Secretariat of the UN, which has to allow and register each of these projects. The investors of such projects will issue CO2-Reduction-Certificates, which bear the name of Certified Emissions Reductions (CER). By that means enterprises in Europe can substitute the EUA’s of the second Trading period to a certain degree with CER’s (in Germany 22%, in Poland 10%), in order of fulfilling their legal requirement of returning CO2-Emissions-Allowances for their real CO2-Output. This is being regulated in Germany in the law and in Poland through Point 6 of the Ministry Regulation of May 16, 2008 of the KPUE.
In case an enterprise emits less t CO2 compared to the awarded amount than it can sell the surplus rights. On the other hand if more t CO2 are emitted additional rights have to be bought.
In each trading period (2005-2007, 2008-2012, 2013-2017) the enterprises will get less emission rights allocated than they actually used in the period before. Within the scheme of Trade of emission rights the allocation of free rights to the operators will become diminished and a market will develop for the commercial Trade with the scarce Emission rights. These mechanisms will push investments in modern environmentally benign technologies at the locations where results can be achieved with the lowest cost.
In order to make sure this will be optimized under a worldwide scheme the Kyoto Protocol has applied the Clean Development Mechanism (CDM). Enterprises are not urged to reduce the CO2-Emissions in their own plants only. They also can participate in projects for climate protection internationally under the scheme of Certified Emissions Reductions (CER). This concerns projects in Developing Countries under independents surveillance of the UNFCCC, the Climate Secretariat of the UN, which has to allow and register each of these projects. The investors of such projects will issue CO2-Reduction-Certificates, which bear the name of Certified Emissions Reductions (CER). By that means enterprises in Europe can substitute the EUA’s of the second Trading period to a certain degree with CER’s (in Germany 22%, in Poland 10%), in order of fulfilling their legal requirement of returning CO2-Emissions-Allowances for their real CO2-Output. This is being regulated in Germany in the law and in Poland through Point 6 of the Ministry Regulation of May 16, 2008 of the KPUE.
Economisirea energiei şi reducerea emisiei de CO2
Compania Sony Ericsson şi-a luat angajamentul de a elimina factorii care cauzează modificări climatice. În timp ce lucrăm continuu în vederea minimizării consumului de energie pentru produsele noastre, considerăm că toţi partenerii din această industrie trebuie să colaboreze pentru un viitor sustenabil. În noiembrie 2007, Sony Ericsson a semnat, în acord cu Comunicatul de la Bali, un cadru cuprinzător de acţiuni al Naţiunilor Unite menit să coordoneze lupta împotriva factorilor de schimbare a climei.
GreenHeart™
GreenHeart™ este rezultatul anilor de inovaţie pentru a oferi telefoane care reprezintă o opţiune mai ecologică. Sony Ericsson a anunţat portofoliul Sony Ericsson GreenHeart™, care prezintă inovaţii ecologice prin care este redus impactul general al telefonului asupra mediului fără a se face compromisuri la stil sau caracteristici. Datorită tuturor următoarelor caracteristici GreenHeart™, emisiile generale de CO² de la telefon sunt reduse cu 15%:
•Un manual electronic, în telefon, înlocuieşte versiunea standard pe hârtie şi îţi oferă acces convenabil şi instantaneu la ghidul de asistenţă pentru produs indiferent unde te-ai afla
•De asemenea, manualul electronic face economii de peste 90% la hârtie şi reduce impactul asupra mediului prin transportarea prodului final în ambalaje mai compacte
•Realizat din cel puţin 50% materiale plastice reciclate
•Senzor de lumină optimizat pentru afişaj, care utilizează mai puţină energie
•Telefonul este colorat cu vopsele de apă, care reduc expunerea la compuşii organici volatili (VOC) şi pot fi transportate ca materii prime, utilizând apa locală pentru reconstituire la fabrica de asamblare, reducând semnificativ emisiile de CO² asociate cu transportul.
GreenHeart™
GreenHeart™ este rezultatul anilor de inovaţie pentru a oferi telefoane care reprezintă o opţiune mai ecologică. Sony Ericsson a anunţat portofoliul Sony Ericsson GreenHeart™, care prezintă inovaţii ecologice prin care este redus impactul general al telefonului asupra mediului fără a se face compromisuri la stil sau caracteristici. Datorită tuturor următoarelor caracteristici GreenHeart™, emisiile generale de CO² de la telefon sunt reduse cu 15%:
•Un manual electronic, în telefon, înlocuieşte versiunea standard pe hârtie şi îţi oferă acces convenabil şi instantaneu la ghidul de asistenţă pentru produs indiferent unde te-ai afla
•De asemenea, manualul electronic face economii de peste 90% la hârtie şi reduce impactul asupra mediului prin transportarea prodului final în ambalaje mai compacte
•Realizat din cel puţin 50% materiale plastice reciclate
•Senzor de lumină optimizat pentru afişaj, care utilizează mai puţină energie
•Telefonul este colorat cu vopsele de apă, care reduc expunerea la compuşii organici volatili (VOC) şi pot fi transportate ca materii prime, utilizând apa locală pentru reconstituire la fabrica de asamblare, reducând semnificativ emisiile de CO² asociate cu transportul.
marți, 29 septembrie 2009
No Greek plan for low-carbon energy supply
ATHENS – The lack of a structured long-term plan to reduce emissions is hurting Greece’s climate change credentials and the satisfaction caused to Greek environmental organisations by the decision of the Ministry of Development to ban the construction of hard-coal units five months ago has given way to deep concern.
Bellona, 28/06-2009
According to the Greek Public Power Company’s (PPC) operational plan for 2009-2014 (download the PDF to the right) the utility company would cover the country’s increasing electricity needs by constructing two lignite units, two hard-coal units and two natural gas units. Now that the hard-coal units have been cancelled it remains to be decided how they are going to be replaced.
According to Chrysa Liagou’s article, published in the credible Kathimerini newspaper “given the ban of hard-coal, PPC would have to move towards further investments in natural gas and lignite (…) further investments in the use of natural gas is in practice impossible, though due to high uncertainty regarding the capacity and the security of supply.”
That subsequently means that declarations concerning more investments in lignite, which is a mineral extracted domestically, should be expected soon, as it appears to be the only credible way to cover the gap in the energy mix caused by the decision to ban hard-coal.
Investments in alternative energy have also been very few due to the lack of a coherent state strategy to support such plans, as well as because of overwhelming obstacles posed by the Greek bureaucracy. Yet as a local expert underlines “renewable energy cannot become the backbone of the energy mix any time soon as there is no infrastructure to make use of produced energy.” Wind energy, for instance, cannot be stored.
The fact that there is no ability yet to rely on renewable energy as well as the lack of any plan to deal with emissions caused by the country’s mid-term dependence on coal by engaging in a serious discussion to promote CCS technology only underlines the lack of a coherent strategy regarding Climate Change. As many environmentalists point out Climate Change measures taken reflect only instinctive reactions to rules imposed by the EU and international agreements.
In a country that resents the idea of appearing as a laggard in taking strict climate change measures there has been no report on a national strategy for Climate Change since 2003 (download the PDF to the right). Furthermore there is no official prediction on how the Greek energy mix should be formed by 2050.
The only relevant report issued by the Ministry of Development in consultation with the Regulatory Authority for Energy (RAE) and the Centre for Renewable Energy Sources (CRES) offers an energy plan only until 2020. This report holds that the main pillars of the national effort to reduce emissions would be to replace old coal plants with new more effective ones, to take advantage of the country’s climatic potential by investing on a wider deployment of photovoltaics and to increase the import of natural gas.
Besides the fact that this report does not provide the much needed long-term answer to Greece’s Climate Change strategy it fails to offer a solution regarding dealing with emissions produced by lignite plants that will cover in the mid-term the country’s needs for energy.
As the international pressure will mount on Greece to adjust its energy strategy to the critical need to reduce emissions the lack of any such plan proves the inability of the political leaders to grasp the gravity of the issue. An organised attempt to discuss CCS technology in Greece, in particular whether CO2 can be safely stored in Greece, and present a real project proposition entailing economic and technological aspects would be a move towards developing a realistic plan to reduce emissions that would provide a credible answer to concerns posed by the country’s mid-term dependence on coal.
Bellona, 28/06-2009
According to the Greek Public Power Company’s (PPC) operational plan for 2009-2014 (download the PDF to the right) the utility company would cover the country’s increasing electricity needs by constructing two lignite units, two hard-coal units and two natural gas units. Now that the hard-coal units have been cancelled it remains to be decided how they are going to be replaced.
According to Chrysa Liagou’s article, published in the credible Kathimerini newspaper “given the ban of hard-coal, PPC would have to move towards further investments in natural gas and lignite (…) further investments in the use of natural gas is in practice impossible, though due to high uncertainty regarding the capacity and the security of supply.”
That subsequently means that declarations concerning more investments in lignite, which is a mineral extracted domestically, should be expected soon, as it appears to be the only credible way to cover the gap in the energy mix caused by the decision to ban hard-coal.
Investments in alternative energy have also been very few due to the lack of a coherent state strategy to support such plans, as well as because of overwhelming obstacles posed by the Greek bureaucracy. Yet as a local expert underlines “renewable energy cannot become the backbone of the energy mix any time soon as there is no infrastructure to make use of produced energy.” Wind energy, for instance, cannot be stored.
The fact that there is no ability yet to rely on renewable energy as well as the lack of any plan to deal with emissions caused by the country’s mid-term dependence on coal by engaging in a serious discussion to promote CCS technology only underlines the lack of a coherent strategy regarding Climate Change. As many environmentalists point out Climate Change measures taken reflect only instinctive reactions to rules imposed by the EU and international agreements.
In a country that resents the idea of appearing as a laggard in taking strict climate change measures there has been no report on a national strategy for Climate Change since 2003 (download the PDF to the right). Furthermore there is no official prediction on how the Greek energy mix should be formed by 2050.
The only relevant report issued by the Ministry of Development in consultation with the Regulatory Authority for Energy (RAE) and the Centre for Renewable Energy Sources (CRES) offers an energy plan only until 2020. This report holds that the main pillars of the national effort to reduce emissions would be to replace old coal plants with new more effective ones, to take advantage of the country’s climatic potential by investing on a wider deployment of photovoltaics and to increase the import of natural gas.
Besides the fact that this report does not provide the much needed long-term answer to Greece’s Climate Change strategy it fails to offer a solution regarding dealing with emissions produced by lignite plants that will cover in the mid-term the country’s needs for energy.
As the international pressure will mount on Greece to adjust its energy strategy to the critical need to reduce emissions the lack of any such plan proves the inability of the political leaders to grasp the gravity of the issue. An organised attempt to discuss CCS technology in Greece, in particular whether CO2 can be safely stored in Greece, and present a real project proposition entailing economic and technological aspects would be a move towards developing a realistic plan to reduce emissions that would provide a credible answer to concerns posed by the country’s mid-term dependence on coal.
România şi Bulgaria au primit cote de CO2 mai mari decât oricare stat al UE
România va avea dreptul să emită cu până la 19% mai mult dioxid de carbon până în 2020. Asta în comparaţie cu 2005, luat ca an de referinţă, pentru că atunci a avut loc ultima evaluare ştiinţifică a nivelului emisiilor poluante. Totodată, însă, România trebuie să-şi crească ponderea energiei regenerabile la 24% din producţia totală de energie.
Normele adoptate ieri de Comisia Europeană sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Chiar dacă legislaţia prezentată de preşedintele forului european,Jose Manuel Barroso, are la bază principiul '20-20-20 până în 2020", adică o creştere cu 20% a eficienţei energetice, o reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, şi utilizarea în proporţie de 20% a surselor regenerabile de energie, ţările mai bogate vor trebui să meargă chiar mai departe.
De cealaltă parte, ţărilor mai sărace, la care se adaugă şi toate statele est-europene, li se va permite să-şi crească emisiile de dioxid de carbon pe măsură ce economiile lor se dezvoltă. Cele mai favorizate sunt România şi Bulgaria. Ele au primit cote de dioxid de carbon mai mari decât oricare alt stat membru pe motivul că sunt ultimele state aderate la Uniununea Europeană şi trebuie să recupereze întârzierile din dezvoltarea economică.
Astfel, Bulgaria va beneficia de o creştere de 20% a emisiilor de CO2, România de 19%,Ungaria de 10%, Polonia de 14% şi Slovacia de 13%. În schimb, România va trebui să sporească ponderea energiilor regenerabile în totalul producţiei, de la 17,8% în prezent, la 24% până în 2020. La rândul său Bulgaria va trebui să ajungă la o pondere a energiei regenerabile la 16% de la 9,4% cât este în prezent.
Diferenţa rezultată din urma relocării acestor cote de emisii de dioxid de carbon, va fi suportată de cele 15 state vechi membre. Asta pentru ca,blocul comunitar să-şi poată atinge ţinta de reducere a gazelor cu efect de seră. Cele mai mari reduceri vor trebui să le facă Danemarca, Irlanda şi Luxemburg-ul, 20 de procente, în timp ce Germania, cea mai mare economie europeană, va trebui să-şi reducă emisiile cu 14% până în 2020.
Totodată, oficialii de la Bruxelles speră ca până în 2020, o cincime din consumul energetic total să provină din energii regenerabile. Nu este însă un plan ieftin, pentru că ar putea costa până la 18 miliarde de euro pe an. Beneficiile sună însă bine: Europa liderul mondial în tehnologia 'verde', fapt care generează locuri de muncă, exporturi şi venituri de peste 150 de miliarde de euro până în 2016.
Normele adoptate ieri de Comisia Europeană sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Chiar dacă legislaţia prezentată de preşedintele forului european,Jose Manuel Barroso, are la bază principiul '20-20-20 până în 2020", adică o creştere cu 20% a eficienţei energetice, o reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, şi utilizarea în proporţie de 20% a surselor regenerabile de energie, ţările mai bogate vor trebui să meargă chiar mai departe.
De cealaltă parte, ţărilor mai sărace, la care se adaugă şi toate statele est-europene, li se va permite să-şi crească emisiile de dioxid de carbon pe măsură ce economiile lor se dezvoltă. Cele mai favorizate sunt România şi Bulgaria. Ele au primit cote de dioxid de carbon mai mari decât oricare alt stat membru pe motivul că sunt ultimele state aderate la Uniununea Europeană şi trebuie să recupereze întârzierile din dezvoltarea economică.
Astfel, Bulgaria va beneficia de o creştere de 20% a emisiilor de CO2, România de 19%,Ungaria de 10%, Polonia de 14% şi Slovacia de 13%. În schimb, România va trebui să sporească ponderea energiilor regenerabile în totalul producţiei, de la 17,8% în prezent, la 24% până în 2020. La rândul său Bulgaria va trebui să ajungă la o pondere a energiei regenerabile la 16% de la 9,4% cât este în prezent.
Diferenţa rezultată din urma relocării acestor cote de emisii de dioxid de carbon, va fi suportată de cele 15 state vechi membre. Asta pentru ca,blocul comunitar să-şi poată atinge ţinta de reducere a gazelor cu efect de seră. Cele mai mari reduceri vor trebui să le facă Danemarca, Irlanda şi Luxemburg-ul, 20 de procente, în timp ce Germania, cea mai mare economie europeană, va trebui să-şi reducă emisiile cu 14% până în 2020.
Totodată, oficialii de la Bruxelles speră ca până în 2020, o cincime din consumul energetic total să provină din energii regenerabile. Nu este însă un plan ieftin, pentru că ar putea costa până la 18 miliarde de euro pe an. Beneficiile sună însă bine: Europa liderul mondial în tehnologia 'verde', fapt care generează locuri de muncă, exporturi şi venituri de peste 150 de miliarde de euro până în 2016.
Riscurile scaparilor de CO2 stocat au fost supraestimate
Un studiu publicat recent de reputatul Massachusetts Institute of Technology (MIT), care a analizat riscurile de scapari de dioxid de carbon din depozitele subterane, a ajuns la concluzia ca CO2 ramane captiv odata ce a fost injectat prin tehnologia captarii si stocarii carbonului (CCS). Concluziile subliniaza potentialul stocarii geologice a CO2 ca instrument sigur de lupta impotriva schimbarilor climatice.
Foto: meic.org
Studiul, al carui obiectiv a fost intelegerea mai buna a comportamentului dioxidului de carbon injectat in subteran, s-a bazat pe simulari de scapari potentiale si pe estimari ale capacitatilor de stocare ale acviferilor salini.
In timp ce simularile au aratat ca raman multe semne de intrebare in privinta estimarii capacitatilor de stocare, in privinta simularilor de scapari de dioxid de carbon, lucrurile sunt diferite. Potrivit rezultatelor, exista o anumita probabilitate de scapari. Totusi, cantitatea de CO2 care poate reveni in atmosfera este doar la nivelul unei fractiuni de procent din volumele totale de CO2 injectat. In plus, abia in decursul a mii de ani vor aparea scapari
Foto: meic.org
Studiul, al carui obiectiv a fost intelegerea mai buna a comportamentului dioxidului de carbon injectat in subteran, s-a bazat pe simulari de scapari potentiale si pe estimari ale capacitatilor de stocare ale acviferilor salini.
In timp ce simularile au aratat ca raman multe semne de intrebare in privinta estimarii capacitatilor de stocare, in privinta simularilor de scapari de dioxid de carbon, lucrurile sunt diferite. Potrivit rezultatelor, exista o anumita probabilitate de scapari. Totusi, cantitatea de CO2 care poate reveni in atmosfera este doar la nivelul unei fractiuni de procent din volumele totale de CO2 injectat. In plus, abia in decursul a mii de ani vor aparea scapari
Investors eye forest CO2 market, climate pact key-poll
BANGKOK, Sept 29 (Reuters) - Investors such as UBS, Citigroup and Blackrock back a potentially multi-billion dollar carbon credit market centred on saving forests but regulations and cash were needed to build a market first, a survey has found.
The survey of investors with $7 trillion of assets under management by the Brunswick Group for global conservation group WWF said banks and fund managers were waiting for the forest carbon scheme to be included in a broader U.N. climate pact.
They also said rich nations needed to include the U.N.-backed scheme, called reduced emissions from deforestation and degradation (REDD), into laws that allow forest carbon offsets to be included as part of steps to meet national emissions targets.
The tougher the targets the likely greater the demand for the offsets. The survey was released on Tuesday.
"REDD is critical to a climate solution and financing is critical to make REDD work," said Donald Kanak, chairman of WWF's Forest Carbon Initiative, which commissioned the survey of 25 senior institutional money managers, analysts and sustainability investors globally.
"In the long term private capital could play a major role if certain conditions are satisfied. We need the public sector to support sufficient financing in the near term to help forest countries become REDD ready," he told reporters in Bangkok.
Delegates from about 180 countries are trying to narrow differences on emissions reduction targets, climate finance and transfer of clean-energy technology before a December deadline to try to seal a tougher pact to replace the Kyoto Protocol. [ID:nSP450470].
REDD is seen as a crucial part of a new climate pact because deforestation is responsible for about 20 percent of mankind's greenhouse gas emissions, so saving forests is a key part of the climate puzzle.
Developing countries could potentially earn billions of dollars in annual funds from selling carbon offsets from projects that protect or rehabilitate forests for decades, thereby locking away large amounts of carbon dioxide.
PRECONDITIONS But Kanak said a number of preconditions needed to be met before a global forest carbon market could take off.
"Agreement on a climate treaty at Copenhagen, with support from major economies such as China and India, and legislation in the U.S. are key pre-requisites," he said. Negotiators will try to agree on a broad outline of a post-Kyoto pact in Copenhagen in December.
"Public sector funding will be vital before a market-based approach can take effect," he said, adding that problems on ensuring REDD projects are permanent and lead to significant long-term CO2 reductions could be addressed if there was a strong political framework in place.
"National governments must also put in place robust and durable legal frameworks to create certainty for investors," he said.
The survey also found more than a third of investors expected a forest CO2 market would evolve from the existing voluntary carbon market to a "compliance" market backed by national emissions trading schemes in five to 15 years if the preconditions were met.
The survey of investors with $7 trillion of assets under management by the Brunswick Group for global conservation group WWF said banks and fund managers were waiting for the forest carbon scheme to be included in a broader U.N. climate pact.
They also said rich nations needed to include the U.N.-backed scheme, called reduced emissions from deforestation and degradation (REDD), into laws that allow forest carbon offsets to be included as part of steps to meet national emissions targets.
The tougher the targets the likely greater the demand for the offsets. The survey was released on Tuesday.
"REDD is critical to a climate solution and financing is critical to make REDD work," said Donald Kanak, chairman of WWF's Forest Carbon Initiative, which commissioned the survey of 25 senior institutional money managers, analysts and sustainability investors globally.
"In the long term private capital could play a major role if certain conditions are satisfied. We need the public sector to support sufficient financing in the near term to help forest countries become REDD ready," he told reporters in Bangkok.
Delegates from about 180 countries are trying to narrow differences on emissions reduction targets, climate finance and transfer of clean-energy technology before a December deadline to try to seal a tougher pact to replace the Kyoto Protocol. [ID:nSP450470].
REDD is seen as a crucial part of a new climate pact because deforestation is responsible for about 20 percent of mankind's greenhouse gas emissions, so saving forests is a key part of the climate puzzle.
Developing countries could potentially earn billions of dollars in annual funds from selling carbon offsets from projects that protect or rehabilitate forests for decades, thereby locking away large amounts of carbon dioxide.
PRECONDITIONS But Kanak said a number of preconditions needed to be met before a global forest carbon market could take off.
"Agreement on a climate treaty at Copenhagen, with support from major economies such as China and India, and legislation in the U.S. are key pre-requisites," he said. Negotiators will try to agree on a broad outline of a post-Kyoto pact in Copenhagen in December.
"Public sector funding will be vital before a market-based approach can take effect," he said, adding that problems on ensuring REDD projects are permanent and lead to significant long-term CO2 reductions could be addressed if there was a strong political framework in place.
"National governments must also put in place robust and durable legal frameworks to create certainty for investors," he said.
The survey also found more than a third of investors expected a forest CO2 market would evolve from the existing voluntary carbon market to a "compliance" market backed by national emissions trading schemes in five to 15 years if the preconditions were met.
vineri, 25 septembrie 2009
Jahrelang schien die Gruppe der Acht übermächtig: Demonstranten rannten gegen ihre Gipfel an, mit dem Ergebnis, dass im nächsten Jahr wieder getagt wu
Das Wechselkurssystem von Bretton Woods zusammengebrochen, die erste Ölkrise noch lange nicht überstanden: sechs Regierungs- und Staatschef versammeln sich 1975 in trauter Runde zu einem Kamingespräch auf Schloss Rambouillet, nahe Paris. Krisen schweißen zusammen, und so suchen die sechs größten Industrienationen Deutschland, Frankreich, Großbritannien, Italien, Japan und die USA Antworten auf ihre dringenden Finanz- und Währungsfragen.
Vom Kamingespräch zum elitären Mammutgipfel
Über die Jahre kommen neue Themen hinzu: die Wirtschaft im weiteren Sinne, Bevölkerungsentwicklung, Umweltschutz und Klimawandel, Strafverfolgung und Terrorismusbekämpfung. Aus sechs werden mit Kanada sieben Mitglieder, schließlich mit Russland acht. Von den finanz- und wirtschaftspolitischen Beratungen ist Russland jedoch bis heute weitgehend ausgeschlossen. Der Vorsitz rotiert im Jahrestakt und aus dem kleinen Forum ist eine permanente Kooperation geworden und ein jährlicher riesiger Gipfel - der letzte fand im Juli 2009 im italienischen L’Aquila statt. Und der nächste ist schon anberaumt: 2010, Huntsville, Kanada.
Der Aufstieg der Schwellenländer
Doch viele bezweifeln, dass es einen nächsten Gipfel im kleinen Kreis der Acht tatsächlich geben wird. Denn schon der Abruzzengipfel in L'Aquila markierte eine Zäsur: weg vom elitären Zirkel der Acht hin zu den Zwanzig (G-20). Dort sitzen nicht nur die acht großen Industrienationen und eine Vertretung der EU, sondern auch Schwellenländer wie China, Brasilien und Indien sowie wichtige Öllieferanten wie Saudi-Arabien. Schon seit Jahren werden Länder wie China, Indien, Mexiko oder Brasilien als Zaungäste zum G-8-Gipfel geladen, denn aus den internationalen Finanz- oder Handelsbeziehungen sind sie nicht mehr wegzudenken. Vor allem in L'Aquila aber wurde klar, dass sich die G-8 überlebt hat: die meiste Zeit auf dem Gipfel waren Schwellenländer oder afrikanische Staaten in die Gespräche mit eingebunden.
Seit der Wirtschaftskrise unumgänglich: die G-20
Bildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Wollen mehr Einfluss: Regierungschefs aus Indien, Mexiko, Brasilien und Südafrika Schon mit dem Wegfall der Mauer und der wachsenden Globalisierung wurde die G-8 ein politisch wie wirtschaftlich unpassendes Format. Vor allem aber nach dem Zusammenbruch des Finanzsystems kamen auch die G-20-Kritiker nicht mehr umhin, aus den Zaungästen Partner zu machen. Zu global waren die Probleme, als dass man sie im kleinen Kreis hätte lösen können. So traf sich im November 2008 die von Finanzministern gegründete G-20-Runde erstmals auf Regierungschef-Ebene zum ersten Weltfinanzgipfel. Das war in Washington. Fünf Monate später noch einmal in London. Die Regierungschefs schnürten Milliarden-Pakete, um einen Zusammenbruch der Weltwirtschaft zu verhindern. Und nun folgt Pittsburgh.
Ohne demokratische Legitimation
Doch die Frage bleibt, inwieweit die G-20 ein geeignetes Forum ist, die großen Probleme unserer Zeit anzugehen. Zwar stehen ihre Mitglieder für 90 Prozent des weltweiten Bruttosozialproduktes, für 80 Prozent des weltweiten Handels und für zwei Drittel der Weltbevölkerung, doch die Mehrheit der Staaten - vor allem die armen Entwicklungsländer - muss nach wie vor draußen bleiben. Und wie schon die G-8 ist die G-20 ein informelles Gremium, ohne jede demokratische Legitimation. Einen Ausweg sehen Kritiker der Clubformate in einem Weltwirtschaftsrat unter dem Dach der UNO - ähnlich dem Weltsicherheitsrat. Ihm sollten sich dann der Internationale Währungsfonds IWF und die Weltbank, die wieder an Bedeutung zunehmen, sowie die Welthandelsorganisation WTO unterordnen.
Vom Kamingespräch zum elitären Mammutgipfel
Über die Jahre kommen neue Themen hinzu: die Wirtschaft im weiteren Sinne, Bevölkerungsentwicklung, Umweltschutz und Klimawandel, Strafverfolgung und Terrorismusbekämpfung. Aus sechs werden mit Kanada sieben Mitglieder, schließlich mit Russland acht. Von den finanz- und wirtschaftspolitischen Beratungen ist Russland jedoch bis heute weitgehend ausgeschlossen. Der Vorsitz rotiert im Jahrestakt und aus dem kleinen Forum ist eine permanente Kooperation geworden und ein jährlicher riesiger Gipfel - der letzte fand im Juli 2009 im italienischen L’Aquila statt. Und der nächste ist schon anberaumt: 2010, Huntsville, Kanada.
Der Aufstieg der Schwellenländer
Doch viele bezweifeln, dass es einen nächsten Gipfel im kleinen Kreis der Acht tatsächlich geben wird. Denn schon der Abruzzengipfel in L'Aquila markierte eine Zäsur: weg vom elitären Zirkel der Acht hin zu den Zwanzig (G-20). Dort sitzen nicht nur die acht großen Industrienationen und eine Vertretung der EU, sondern auch Schwellenländer wie China, Brasilien und Indien sowie wichtige Öllieferanten wie Saudi-Arabien. Schon seit Jahren werden Länder wie China, Indien, Mexiko oder Brasilien als Zaungäste zum G-8-Gipfel geladen, denn aus den internationalen Finanz- oder Handelsbeziehungen sind sie nicht mehr wegzudenken. Vor allem in L'Aquila aber wurde klar, dass sich die G-8 überlebt hat: die meiste Zeit auf dem Gipfel waren Schwellenländer oder afrikanische Staaten in die Gespräche mit eingebunden.
Seit der Wirtschaftskrise unumgänglich: die G-20
Bildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Wollen mehr Einfluss: Regierungschefs aus Indien, Mexiko, Brasilien und Südafrika Schon mit dem Wegfall der Mauer und der wachsenden Globalisierung wurde die G-8 ein politisch wie wirtschaftlich unpassendes Format. Vor allem aber nach dem Zusammenbruch des Finanzsystems kamen auch die G-20-Kritiker nicht mehr umhin, aus den Zaungästen Partner zu machen. Zu global waren die Probleme, als dass man sie im kleinen Kreis hätte lösen können. So traf sich im November 2008 die von Finanzministern gegründete G-20-Runde erstmals auf Regierungschef-Ebene zum ersten Weltfinanzgipfel. Das war in Washington. Fünf Monate später noch einmal in London. Die Regierungschefs schnürten Milliarden-Pakete, um einen Zusammenbruch der Weltwirtschaft zu verhindern. Und nun folgt Pittsburgh.
Ohne demokratische Legitimation
Doch die Frage bleibt, inwieweit die G-20 ein geeignetes Forum ist, die großen Probleme unserer Zeit anzugehen. Zwar stehen ihre Mitglieder für 90 Prozent des weltweiten Bruttosozialproduktes, für 80 Prozent des weltweiten Handels und für zwei Drittel der Weltbevölkerung, doch die Mehrheit der Staaten - vor allem die armen Entwicklungsländer - muss nach wie vor draußen bleiben. Und wie schon die G-8 ist die G-20 ein informelles Gremium, ohne jede demokratische Legitimation. Einen Ausweg sehen Kritiker der Clubformate in einem Weltwirtschaftsrat unter dem Dach der UNO - ähnlich dem Weltsicherheitsrat. Ihm sollten sich dann der Internationale Währungsfonds IWF und die Weltbank, die wieder an Bedeutung zunehmen, sowie die Welthandelsorganisation WTO unterordnen.
Energia e clima, l'Ue vara maxi-piano
Gli obiettivi per il 2020: riduzione di CO2, una Borsa delle emissioni, più fonti rinnovabili e biocarburanti per il 10% dei combustibili utilizzati nei trasporti
La Commissione europea vara oggi il suo pacchetto legislativo su energia e clima, che mira ad articolare al livello degli Stati membri gli obiettivi fissati dall'Ue per il 2020 riguardo alla riduzione delle emissioni di CO2 (il 20% rispetto al 1990), all'aumento della produzione di energie rinnovabili (fino al 20% del consumo totale di energia) e ai biocarburanti, che dovranno coprire almeno il 10% dei combustibili utilizzati nei trasporti. Verrà lanciato, in questo contesto, la nuova 'borsa delle emissioni' che dovrà sostituire, a partire dal 2013, il sistema di scambio delle quote di CO2 (Ets) attualmente in vigore in applicazione del Protocollo di Kyoto. Un'altra misura riguarderà l'incentivazione della ricerca e delle applicazioni delle nuove tecnologie nel settore della 'cattura e stoccaggio' dello CO2 (immagazzinamento in depositi geologici o nel fondo degli oceani), che viene da molti considerato ancora immaturo o troppo costoso. E, infine, la Commissione approverà delle nuove linee guida per gli aiuti di Stato relativi all'ambiente e allo sviluppo delle energie rinnovabili, che saranno considerati compatibili (a certe condizioni) con l'ordinamento Ue.
Quest'ultima sarà la misura con l'iter più breve e più facile, visto che entrerà in vigore già a febbraio, dopo una semplice consultazione con gli Stati membri. Tutte le altre misure previste saranno invece approvate attraverso la procedura co-legislativa, ovvero con la codecisione fra Europarlamento e Consiglio Ue, che richiede in genere un paio d'anni.
La complessa strategia della Commissione parte dal presupposto che nel 2005, rispetto al 1990, l'Ue ha già conseguito una riduzione del 6% delle emissioni di gas serra (in media, in realtà in diversi paesi, tra cui l'Italia, sono aumentate) e si è già attestata sull'8,5% (sempre in media) del consumo di energie rinnovabili sul consumo totale di energia. Gli obiettivi per il 2020, quindi, rispetto al 2005, sono di una riduzione del 14% delle emissioni e di un aumento dell'11,5% del consumo di rinnovabili.
Restando nel capitolo della riduzione dei gas serra, la Commissione propone di dividere in due obiettivi separati le attività responsabili delle emissioni: da una parte i settori compresi nel sistema Ets (borsa delle emissioni), ovvero le maggiori installazioni industriali, per i quali l'obiettivo di riduzione è fissato al 21% rispetto al 2005; dall'altra parte, i settori non compresi nel sistema Ets, ovvero trasporti, rifiuti, agricoltura, ed edifici (riscaldamento-raffreddamento), per i quali è previsto un obiettivo di riduzione del 10%, sempre rispetto al 2005.
Per i settori Ets, la Commissione propone alcune novità importanti con la nuova 'borsa delle emissioni' che entrerà in vigore nel 2013: gli Stati membri non dovranno più, come avviene oggi, presentare a Bruxelles dei piani nazionali annuali sull'assegnazione (gratuita) dei permessi di emissione a ciascun impianto industriale partecipante; vi sarà, invece, un registro delle emissioni unico per tutta l'Ue, e i permessi verranno assegnati a pagamento, in base ad aste che stabiliranno di volta in volta il prezzo di mercato delle quote di emissione. Inoltre, entreranno nel nuovo sistema diversi settori oggi assenti (aviazione civile, alluminio, chimica), e gli altri gas climalteranti (come il metano) oltre allo CO2.
Gran parte dei negoziati dell'ultima ora sul 'pacchetto' della Commissione si sono concentrati sull'attribuzione a pagamento delle quote di emissioni, e in particolare sulle richieste di esenzioni o deroghe da parte dei settori industriali più energivori (ferro, acciaio, alluminio, chimica, cemento, vetro e cartiere) ed esposti alla concorrenza internazionale.
Il risultato è che, per quasi tutti questi settori - eccetto le centrali elettriche, che possono trasferire i costi sugli utenti - vi sarà una quota consistente di 'permessi' che saranno concessi gratis all'inizio, e che andranno gradualmente diminuendo fino ad annullarsi con l'avvicinarsi della scadenza del 2020.
Da notare anche che la Commissione, prima di questa modifica, aveva calcolato che il ricavo della aste, sarebbe stato intorno ai 50 miliardi di euro all'anno in tutta l'Ue. Risorse che andranno direttamente alle casse degli Stati membri, anche se l'Esecutivo Ue, come ha ripetuto ancora oggi il commissario agli Affari economici e monetari, Joaquìn Almunia, vorrebbe che almeno in parte "fossero investite per realizzare politiche energetiche più efficaci e per lo sviluppo delle energie rinnovabili".
Per i settori non-Ets (trasporti, rifiuti, agricoltura, riscaldamento e raffreddamento domestici) la Commissione propone un obiettivo nazionale per ciascuno Stato membro, in una forchetta che va da un possibile aumento delle emissioni del 20% a una loro riduzione del 20%, sempre in confronto al 2005. La chiave di ripartizione dello sforzo tra i diversi paesi sarà data dal Pil pro capite: in altre parole, più sarà prospero lo Stato membro, più le sue emissioni dovranno essere ridotte, mentre i paesi più poveri potranno ancora aumentarle. Al Lussemburgo, per esempio, sarà assegnato l'obiettivo massimo di riduzione (20%) mentre in Bulgaria e Romania le emissioni potranno salire fino al 20%. Per l'Italia si parla di un taglio del 13%, ma la cifra esatta sarà resa nota solo domani, dopo la decisione della Commissione.
Nell'assegnare l'obiettivo nazionale a uno Stato membro si terrà conto anche del suo eventuale ritardo nella marcia di avvicinamento all'obiettivo di Kyoto del 2008-2012: in altre parole, vi sarà un fattore di correzione che aggiungerà allo sforzo richiesto fino al 2020 lo sforzo che era previsto e non è stato compiuto fino al 2005, rispetto ai livelli delle emissioni nel 1990. I paesi in queste condizioni sono: Italia (che ha aumentato le proprie emissioni del 13% nel 2005 rispetto al 1990, pur avendo un obiettivo di riduzione del 6,5% entro il 2012), Spagna, Lussemburgo, Austria, Irlanda, Danimarca, Portogallo, Slovenia, Grecia.
La Commissione europea vara oggi il suo pacchetto legislativo su energia e clima, che mira ad articolare al livello degli Stati membri gli obiettivi fissati dall'Ue per il 2020 riguardo alla riduzione delle emissioni di CO2 (il 20% rispetto al 1990), all'aumento della produzione di energie rinnovabili (fino al 20% del consumo totale di energia) e ai biocarburanti, che dovranno coprire almeno il 10% dei combustibili utilizzati nei trasporti. Verrà lanciato, in questo contesto, la nuova 'borsa delle emissioni' che dovrà sostituire, a partire dal 2013, il sistema di scambio delle quote di CO2 (Ets) attualmente in vigore in applicazione del Protocollo di Kyoto. Un'altra misura riguarderà l'incentivazione della ricerca e delle applicazioni delle nuove tecnologie nel settore della 'cattura e stoccaggio' dello CO2 (immagazzinamento in depositi geologici o nel fondo degli oceani), che viene da molti considerato ancora immaturo o troppo costoso. E, infine, la Commissione approverà delle nuove linee guida per gli aiuti di Stato relativi all'ambiente e allo sviluppo delle energie rinnovabili, che saranno considerati compatibili (a certe condizioni) con l'ordinamento Ue.
Quest'ultima sarà la misura con l'iter più breve e più facile, visto che entrerà in vigore già a febbraio, dopo una semplice consultazione con gli Stati membri. Tutte le altre misure previste saranno invece approvate attraverso la procedura co-legislativa, ovvero con la codecisione fra Europarlamento e Consiglio Ue, che richiede in genere un paio d'anni.
La complessa strategia della Commissione parte dal presupposto che nel 2005, rispetto al 1990, l'Ue ha già conseguito una riduzione del 6% delle emissioni di gas serra (in media, in realtà in diversi paesi, tra cui l'Italia, sono aumentate) e si è già attestata sull'8,5% (sempre in media) del consumo di energie rinnovabili sul consumo totale di energia. Gli obiettivi per il 2020, quindi, rispetto al 2005, sono di una riduzione del 14% delle emissioni e di un aumento dell'11,5% del consumo di rinnovabili.
Restando nel capitolo della riduzione dei gas serra, la Commissione propone di dividere in due obiettivi separati le attività responsabili delle emissioni: da una parte i settori compresi nel sistema Ets (borsa delle emissioni), ovvero le maggiori installazioni industriali, per i quali l'obiettivo di riduzione è fissato al 21% rispetto al 2005; dall'altra parte, i settori non compresi nel sistema Ets, ovvero trasporti, rifiuti, agricoltura, ed edifici (riscaldamento-raffreddamento), per i quali è previsto un obiettivo di riduzione del 10%, sempre rispetto al 2005.
Per i settori Ets, la Commissione propone alcune novità importanti con la nuova 'borsa delle emissioni' che entrerà in vigore nel 2013: gli Stati membri non dovranno più, come avviene oggi, presentare a Bruxelles dei piani nazionali annuali sull'assegnazione (gratuita) dei permessi di emissione a ciascun impianto industriale partecipante; vi sarà, invece, un registro delle emissioni unico per tutta l'Ue, e i permessi verranno assegnati a pagamento, in base ad aste che stabiliranno di volta in volta il prezzo di mercato delle quote di emissione. Inoltre, entreranno nel nuovo sistema diversi settori oggi assenti (aviazione civile, alluminio, chimica), e gli altri gas climalteranti (come il metano) oltre allo CO2.
Gran parte dei negoziati dell'ultima ora sul 'pacchetto' della Commissione si sono concentrati sull'attribuzione a pagamento delle quote di emissioni, e in particolare sulle richieste di esenzioni o deroghe da parte dei settori industriali più energivori (ferro, acciaio, alluminio, chimica, cemento, vetro e cartiere) ed esposti alla concorrenza internazionale.
Il risultato è che, per quasi tutti questi settori - eccetto le centrali elettriche, che possono trasferire i costi sugli utenti - vi sarà una quota consistente di 'permessi' che saranno concessi gratis all'inizio, e che andranno gradualmente diminuendo fino ad annullarsi con l'avvicinarsi della scadenza del 2020.
Da notare anche che la Commissione, prima di questa modifica, aveva calcolato che il ricavo della aste, sarebbe stato intorno ai 50 miliardi di euro all'anno in tutta l'Ue. Risorse che andranno direttamente alle casse degli Stati membri, anche se l'Esecutivo Ue, come ha ripetuto ancora oggi il commissario agli Affari economici e monetari, Joaquìn Almunia, vorrebbe che almeno in parte "fossero investite per realizzare politiche energetiche più efficaci e per lo sviluppo delle energie rinnovabili".
Per i settori non-Ets (trasporti, rifiuti, agricoltura, riscaldamento e raffreddamento domestici) la Commissione propone un obiettivo nazionale per ciascuno Stato membro, in una forchetta che va da un possibile aumento delle emissioni del 20% a una loro riduzione del 20%, sempre in confronto al 2005. La chiave di ripartizione dello sforzo tra i diversi paesi sarà data dal Pil pro capite: in altre parole, più sarà prospero lo Stato membro, più le sue emissioni dovranno essere ridotte, mentre i paesi più poveri potranno ancora aumentarle. Al Lussemburgo, per esempio, sarà assegnato l'obiettivo massimo di riduzione (20%) mentre in Bulgaria e Romania le emissioni potranno salire fino al 20%. Per l'Italia si parla di un taglio del 13%, ma la cifra esatta sarà resa nota solo domani, dopo la decisione della Commissione.
Nell'assegnare l'obiettivo nazionale a uno Stato membro si terrà conto anche del suo eventuale ritardo nella marcia di avvicinamento all'obiettivo di Kyoto del 2008-2012: in altre parole, vi sarà un fattore di correzione che aggiungerà allo sforzo richiesto fino al 2020 lo sforzo che era previsto e non è stato compiuto fino al 2005, rispetto ai livelli delle emissioni nel 1990. I paesi in queste condizioni sono: Italia (che ha aumentato le proprie emissioni del 13% nel 2005 rispetto al 1990, pur avendo un obiettivo di riduzione del 6,5% entro il 2012), Spagna, Lussemburgo, Austria, Irlanda, Danimarca, Portogallo, Slovenia, Grecia.
Tribunale Ue: la Commissione non può assegnare tetti emissioni CO2
Imponendo un tetto massimo di quote di emissione di Co2 da assegnare ai vari paesi al di sopra del quale i piani nazionali di riduzione dei gas a effetto serra sarebbero giudicati incompatibili, la Commissione europea «ha oltrepassato le competenze che le sono conferite». Lo ha sancito il Tribunale di primo grado Ue che oggi ha annullato le decisioni della Commissione concernenti i piani nazionali di assegnazione di quote polacco ed estone. E' una sentenza che scardina il principio su cui si fonda l'azione comunitaria.
Due anni fa la Commissione Ue giudicò i piani nazionali polacco ed estone di riduzione delle emissioni di Co2 incompatibili con i criteri della direttiva europea e decise che occorreva ridurre rispettivamente del 26,7% 1 e del 47,8% le quantità totali annue di quote di emissione rispetto a quelle che i due Stati membri proponevano di emettere. Di qui il ricorso della Polonia, sostenuta da Ungheria, Lituania e Slovacchia, e dell'Estonia sostenuta da Lituania e Slovacchia, contro la Commissione europea, sostenuta dal Regno Unito.
Il Tribunale ha constatato che «lo Stato membro è l'unico competente, da una parte, ad elaborare il piano nazionale che notifica alla Commissione e con cui si prefigge di raggiungere gli obiettivi definiti dalla direttiva circa le emissioni di gas a effetto serra, e, dall'altra, a prendere la decisione finale che fissa la quantità totale di quote da assegnare per ciascun periodo di cinque anni e la suddivisione di tale quantità tra gli operatori economici».
Quanto alla Commissione, essa dispone di un potere di controllo del piano nazionale «fortemente limitato» essendo solo legittimata a verificare la conformità delle scelte nazionali con i criteri enunciati nella direttiva ed a respingere tale piano con decisione motivata, per incompatibilità con tali criteri e disposizioni.
Avanzando dei dubbi circa l'attendibilità dei dati sui quali si sono fondate l'Estonia e la Polonia, la Commissione è incorsa in un errore di diritto. Quando la Commissione decide di respingere il piano nazionale notificato, «non può pretendere di escludere i dati in questione per sostituirli sic et simpliciter con i dati ottenuti a partire dal proprio metodo di valutazione». Sostenendo che, in base al principio della parità di trattamento, le spettava stabilire ed applicare un medesimo metodo di valutazione per i piani di tutti gli Stati membri al fine di raggiungere lo scopo perseguito dalla direttiva, la Commissione «ha violato il margine di manovra loro conferito dalla direttiva».
Secondo il Tribunale consentire alla Commissione di adottare un medesimo metodo di valutazione dei piani per tutti gli Stati membri equivarrebbe a riconoscerle «non soltanto un effettivo potere uniformatore nell'ambito dell'attuazione del sistema per lo scambio di quote, ma altresì un ruolo centrale nell'elaborazione degli stessi piani». Il problema è che «la Commissione, nell'ambito del suo potere di controllo dei piani, non ha ricevuto dal legislatore né un siffatto potere uniformatore, né un siffatto ruolo centrale».
Spetta infatti a ciascuno Stato membro e non alla Commissione «decidere circa la quantità totale di quote che intende assegnare per il periodo di cui trattasi e dare corso al procedimento di attribuzione di tali quote al gestore di ciascun impianto, nonché statuire sull'assegnazione delle dette quote». Di conseguenza le decisioni di Bruxelles «hanno per effetto di sconfinare nella competenza esclusiva che la direttiva conferisce agli Stati membri per decidere della quantità totale di quote da assegnare relativamente a ciascun quinquennio a partire dal primo gennaio 2008».
La Commissione Ue ha accolto con delusione la sentenza e probabilmente farà ricorso. Proprio sul potere comunitario di usare una sola metodologia per valutare i piani nazionali di riduzione delle emissioni di Co2 si fonda l'intera azione comunitaria per fronteggiare il cambiamento climatico. La sentenza, se confermata, avrebbe con ogni probabilità effetti diretti sul sistema di scambio di emissione delle quote e sulla stessa Borsa dei diritti a inquinare: tetti di emissione più bassi hanno finora permesso di mantenere i prezzi dei diritti stabili per tonnellata di Co2.
Due anni fa la Commissione Ue giudicò i piani nazionali polacco ed estone di riduzione delle emissioni di Co2 incompatibili con i criteri della direttiva europea e decise che occorreva ridurre rispettivamente del 26,7% 1 e del 47,8% le quantità totali annue di quote di emissione rispetto a quelle che i due Stati membri proponevano di emettere. Di qui il ricorso della Polonia, sostenuta da Ungheria, Lituania e Slovacchia, e dell'Estonia sostenuta da Lituania e Slovacchia, contro la Commissione europea, sostenuta dal Regno Unito.
Il Tribunale ha constatato che «lo Stato membro è l'unico competente, da una parte, ad elaborare il piano nazionale che notifica alla Commissione e con cui si prefigge di raggiungere gli obiettivi definiti dalla direttiva circa le emissioni di gas a effetto serra, e, dall'altra, a prendere la decisione finale che fissa la quantità totale di quote da assegnare per ciascun periodo di cinque anni e la suddivisione di tale quantità tra gli operatori economici».
Quanto alla Commissione, essa dispone di un potere di controllo del piano nazionale «fortemente limitato» essendo solo legittimata a verificare la conformità delle scelte nazionali con i criteri enunciati nella direttiva ed a respingere tale piano con decisione motivata, per incompatibilità con tali criteri e disposizioni.
Avanzando dei dubbi circa l'attendibilità dei dati sui quali si sono fondate l'Estonia e la Polonia, la Commissione è incorsa in un errore di diritto. Quando la Commissione decide di respingere il piano nazionale notificato, «non può pretendere di escludere i dati in questione per sostituirli sic et simpliciter con i dati ottenuti a partire dal proprio metodo di valutazione». Sostenendo che, in base al principio della parità di trattamento, le spettava stabilire ed applicare un medesimo metodo di valutazione per i piani di tutti gli Stati membri al fine di raggiungere lo scopo perseguito dalla direttiva, la Commissione «ha violato il margine di manovra loro conferito dalla direttiva».
Secondo il Tribunale consentire alla Commissione di adottare un medesimo metodo di valutazione dei piani per tutti gli Stati membri equivarrebbe a riconoscerle «non soltanto un effettivo potere uniformatore nell'ambito dell'attuazione del sistema per lo scambio di quote, ma altresì un ruolo centrale nell'elaborazione degli stessi piani». Il problema è che «la Commissione, nell'ambito del suo potere di controllo dei piani, non ha ricevuto dal legislatore né un siffatto potere uniformatore, né un siffatto ruolo centrale».
Spetta infatti a ciascuno Stato membro e non alla Commissione «decidere circa la quantità totale di quote che intende assegnare per il periodo di cui trattasi e dare corso al procedimento di attribuzione di tali quote al gestore di ciascun impianto, nonché statuire sull'assegnazione delle dette quote». Di conseguenza le decisioni di Bruxelles «hanno per effetto di sconfinare nella competenza esclusiva che la direttiva conferisce agli Stati membri per decidere della quantità totale di quote da assegnare relativamente a ciascun quinquennio a partire dal primo gennaio 2008».
La Commissione Ue ha accolto con delusione la sentenza e probabilmente farà ricorso. Proprio sul potere comunitario di usare una sola metodologia per valutare i piani nazionali di riduzione delle emissioni di Co2 si fonda l'intera azione comunitaria per fronteggiare il cambiamento climatico. La sentenza, se confermata, avrebbe con ogni probabilità effetti diretti sul sistema di scambio di emissione delle quote e sulla stessa Borsa dei diritti a inquinare: tetti di emissione più bassi hanno finora permesso di mantenere i prezzi dei diritti stabili per tonnellata di Co2.
The world’s most polluting country has pledged to end its energy-squandering ways. Beijing’s commissars have the power to do it
The Chinese once rode to work on bicycles. Millions of pedalling commuters in Chinese cities would, decades ago, crowd out ancient lorries and limousines carrying Communist Party officials. The choice of two wheels wasn’t a fashion for Lycra-clad ethically green mobility. It was poverty. Given the choice, today’s Chinese commuters would rather burn petrol while seated in air-conditioned cars than inhale the foul fumes of China’s cities, while burning body fat.
The Chinese need to get back on their bikes. Not back-pedalling to a bleak past of rural poverty and backyard steel mills but a great leap forward. It must leapfrog from a neo-Victorian world of metal-bashing heavy industry to a low-intensity, low-carbon world of electric vehicles, wind turbines, light industry, organic farming and bicycles.
That is what many in the rich world would like. At the UN in New York, Hu Jintao, the Chinese President, yesterday made a gesture that might begin to bridge the gap between our carbon-neutral fantasy and the real world of energy choices. He set out targets to reduce China’s energy intensity by pledging to “cut carbon emissions per unit of GDP by a notable margin by 2020”.
The first point to make is that this is not a pledge to cut emissions. If China’s economy is expanding at a rate of 7-8 per cent per annum, China’s carbon dioxide emissions will increase because the country is powered by coal: it must burn more tonnes as it moves forward. China’s leaders have made clear that their primary goal is to lift people out of poverty. Up until yesterday, the best China had offered the UN climate talks was a vague promise that CO2 emissions will plateau before 2050.
BACKGROUND
China commits to carbon-cutting deal at UN
China 'ready to lead way on climate change'
Barack Obama's UN climate change speech
Airlines to slash emissions, says BA chief
Multimedia
Graphic: hard rain falling
Last year China became the world’s biggest emitter of CO2 and in response to finger-pointing by Western politicians, China’s leaders complained of unfairness. While every OECD citizen emits 11 tonnes of CO2 per year, each Chinese emits only 4 tonnes.
But President Hu is now promising to reduce energy intensity. That matters hugely because it is about efficiency. Simply put: it is about how much fuel you need to burn to make another dollar. In this respect, China is a squanderer. For every extra unit of GDP, China expends almost six times as much energy as Europe.
What President Hu offers is not a cut but a slowdown: the rate at which Chinese emissions increases will diminish. If India can be persuaded to make a similar commitment, the world might in aggregate reduce CO2 emissions if rich countries at the same time make savage cuts.
What the Chinese President promises is achievable; it is no more than the speeding up of a natural cycle. As nations emerge from the poverty of subsistence farming, they build heavy industry. Building big things consumes large amounts of power and energy intensity rises.
Later, the focus shifts to light industry, making consumer goods and, finally, to developing services, from hairdressing to web design. These later transitions lighten the energy load; energy intensity in the rich West is still declining and the ratio of barrels of oil for dollars earned could easily fall farther if the US made the relatively modest efficiency gains that Europe has achieved — more fuel-efficient cars, homes and public transport.
China’s energy intensity is already in decline. In the first half of 2009 China used 3.35 per cent less energy to generate each GDP dollar than in the previous year. Moreover, efficiency is an easy sell in Beijing where the communist mandarins obsess about energy security.
But China must make two big commitments if we are to build a virtuous circle of declining energy intensity in Asia and falling carbon emissions in Europe and North America. First, it must fully embrace market forces and let the true cost of energy hit Chinese consumers in their wallets. Energy demand is price elastic — it shrinks when the cost of fuel rockets upwards. The evidence is in oil consumption figures. As the price of oil flew above $140 per barrel last year, global oil consumption fell by 0.6 per cent but it was the rich countries that pulled it down. In market economies, where fuel is taxed, oil consumption has been falling for three years. In non-OECD countries, including China, where the price of fuel is regulated and subsidised, consumption continued to rise.
The second commitment is to clean up the environment, and they should start with coal. Without targeting this noxious Chinese industry that kills hundreds of thousands every year, not just in unsafe mines but in respiratory disease, we will never make it. Coal supplies China with 70 per cent of its energy needs and it will carry on — there is no realistic escape from coal.
But Beijing’s commissars have the power to shut down old coal generators and replace them with more efficient plant that doesn’t choke cities and turn rain into acid. Even without the huge expense of carbon-capture technology, China can curb the growth in carbon emissions and make life better.
China cannot leapfrog to a hi-tech, low-carbon bicycling lifestyle but it can accelerate the transition and make life more pleasant for Chinese people. It might help to save the planet, too.
The Chinese need to get back on their bikes. Not back-pedalling to a bleak past of rural poverty and backyard steel mills but a great leap forward. It must leapfrog from a neo-Victorian world of metal-bashing heavy industry to a low-intensity, low-carbon world of electric vehicles, wind turbines, light industry, organic farming and bicycles.
That is what many in the rich world would like. At the UN in New York, Hu Jintao, the Chinese President, yesterday made a gesture that might begin to bridge the gap between our carbon-neutral fantasy and the real world of energy choices. He set out targets to reduce China’s energy intensity by pledging to “cut carbon emissions per unit of GDP by a notable margin by 2020”.
The first point to make is that this is not a pledge to cut emissions. If China’s economy is expanding at a rate of 7-8 per cent per annum, China’s carbon dioxide emissions will increase because the country is powered by coal: it must burn more tonnes as it moves forward. China’s leaders have made clear that their primary goal is to lift people out of poverty. Up until yesterday, the best China had offered the UN climate talks was a vague promise that CO2 emissions will plateau before 2050.
BACKGROUND
China commits to carbon-cutting deal at UN
China 'ready to lead way on climate change'
Barack Obama's UN climate change speech
Airlines to slash emissions, says BA chief
Multimedia
Graphic: hard rain falling
Last year China became the world’s biggest emitter of CO2 and in response to finger-pointing by Western politicians, China’s leaders complained of unfairness. While every OECD citizen emits 11 tonnes of CO2 per year, each Chinese emits only 4 tonnes.
But President Hu is now promising to reduce energy intensity. That matters hugely because it is about efficiency. Simply put: it is about how much fuel you need to burn to make another dollar. In this respect, China is a squanderer. For every extra unit of GDP, China expends almost six times as much energy as Europe.
What President Hu offers is not a cut but a slowdown: the rate at which Chinese emissions increases will diminish. If India can be persuaded to make a similar commitment, the world might in aggregate reduce CO2 emissions if rich countries at the same time make savage cuts.
What the Chinese President promises is achievable; it is no more than the speeding up of a natural cycle. As nations emerge from the poverty of subsistence farming, they build heavy industry. Building big things consumes large amounts of power and energy intensity rises.
Later, the focus shifts to light industry, making consumer goods and, finally, to developing services, from hairdressing to web design. These later transitions lighten the energy load; energy intensity in the rich West is still declining and the ratio of barrels of oil for dollars earned could easily fall farther if the US made the relatively modest efficiency gains that Europe has achieved — more fuel-efficient cars, homes and public transport.
China’s energy intensity is already in decline. In the first half of 2009 China used 3.35 per cent less energy to generate each GDP dollar than in the previous year. Moreover, efficiency is an easy sell in Beijing where the communist mandarins obsess about energy security.
But China must make two big commitments if we are to build a virtuous circle of declining energy intensity in Asia and falling carbon emissions in Europe and North America. First, it must fully embrace market forces and let the true cost of energy hit Chinese consumers in their wallets. Energy demand is price elastic — it shrinks when the cost of fuel rockets upwards. The evidence is in oil consumption figures. As the price of oil flew above $140 per barrel last year, global oil consumption fell by 0.6 per cent but it was the rich countries that pulled it down. In market economies, where fuel is taxed, oil consumption has been falling for three years. In non-OECD countries, including China, where the price of fuel is regulated and subsidised, consumption continued to rise.
The second commitment is to clean up the environment, and they should start with coal. Without targeting this noxious Chinese industry that kills hundreds of thousands every year, not just in unsafe mines but in respiratory disease, we will never make it. Coal supplies China with 70 per cent of its energy needs and it will carry on — there is no realistic escape from coal.
But Beijing’s commissars have the power to shut down old coal generators and replace them with more efficient plant that doesn’t choke cities and turn rain into acid. Even without the huge expense of carbon-capture technology, China can curb the growth in carbon emissions and make life better.
China cannot leapfrog to a hi-tech, low-carbon bicycling lifestyle but it can accelerate the transition and make life more pleasant for Chinese people. It might help to save the planet, too.
European carbon trading market takes hit
The Europe-wide carbon trading market suffered a severe blow yesterday when a European court issued a ruling that will weaken carbon prices and undermine efforts by the European Commission to curb carbon emissions further.
In a landmark decision, the European Court of First Instance ruled in favour of an appeal by Poland and Estonia for the right to be more generous in granting carbon emission allowances. In its surprise annulment of a Commission decision to cut the carbon quotas of the two countries, the court said: “The Commission exceeded its powers.”
The decision is expected to weaken prices in Europe’s troubled carbon market and undermine efforts by the Commission to impose a stricter regime on carbon polluters.
The court said that the Commission had no right to impose a lower cap on the emissions of Estonia and Poland when it rejected the national allocation plans (NAPs) submitted by the two countries.
Related Links
Blueprint to halve aviation emissions by 2050
Carbon-trading market hit by UN suspension
Chinese start carbon-trading scheme
Under Europe’s Emissions Trading System (ETS), each state submits a plan setting out how many carbon allowances (EUAs) it will issue to industry each year.
The court’s ruling astounded carbon traders in Europe yesterday and the price of EUAs traded on the ETS fell 60 cents a tonne before recovering to €13.40 a tonne.
Carbon traders said that there was a risk of a further 50 million tonnes in EUAs coming on to the market as the two countries exploited the court’s ruling against the Commission’s authority.
“It means two things — possibly more allowances in the market and more uncertainty,” Emmanuel Fages, a carbon analyst with Société Générale, the investment bank, said. “It’s another blow because people will say the market doesn’t work.”
The ETS was set up to create a market incentive for businesses to reduce CO2 emissions by enabling companies to sell surplus carbon allowances for cash in the market. In its first phase, governments gave away too many allowances, depressing the price of EUAs and reducing incentives. In an effort to boost the ETS in its second phase, the Commission sought to rein in the volume of EUAs distributed by governments.
The ruling is a victory for Central and Eastern European states that fought against the Commission’s attempts to cut carbon emission quotas. Poland argued that its dependence on a Soviet-era coal and power industry deserved special treatment when it submitted its NAP to the Commission for approval. The Commission rejected the NAPs of several states, including Poland and Estonia, and ordered those two countries to reduce the number of EUAs by 27 per cent and 48 per cent, respectively.
However, the European Union’s court said that the Commission’s power of review was “very restricted”. The Commission could reject an NAP only if it failed to conform with criteria set out in the EU directive concerning greenhouse gas emissions. By imposing a different quota ceiling, the Commission was “encroaching on the exclusive competence which the directive confers on the member states”, the court said.
The Commission said that it was “extremely disappointed” and hinted that it would appeal against the ruling.
Other EU states that suffered cuts in their NAPs in the second phase may now challenge the Commission. The Polish and Estonian cases were supported by Hungary, Lithuania and Slovakia. The ruling will raise further questions about the effectiveness of market-based carbon trading systems in bringing about reductions in greenhouse gas emissions.
In a landmark decision, the European Court of First Instance ruled in favour of an appeal by Poland and Estonia for the right to be more generous in granting carbon emission allowances. In its surprise annulment of a Commission decision to cut the carbon quotas of the two countries, the court said: “The Commission exceeded its powers.”
The decision is expected to weaken prices in Europe’s troubled carbon market and undermine efforts by the Commission to impose a stricter regime on carbon polluters.
The court said that the Commission had no right to impose a lower cap on the emissions of Estonia and Poland when it rejected the national allocation plans (NAPs) submitted by the two countries.
Related Links
Blueprint to halve aviation emissions by 2050
Carbon-trading market hit by UN suspension
Chinese start carbon-trading scheme
Under Europe’s Emissions Trading System (ETS), each state submits a plan setting out how many carbon allowances (EUAs) it will issue to industry each year.
The court’s ruling astounded carbon traders in Europe yesterday and the price of EUAs traded on the ETS fell 60 cents a tonne before recovering to €13.40 a tonne.
Carbon traders said that there was a risk of a further 50 million tonnes in EUAs coming on to the market as the two countries exploited the court’s ruling against the Commission’s authority.
“It means two things — possibly more allowances in the market and more uncertainty,” Emmanuel Fages, a carbon analyst with Société Générale, the investment bank, said. “It’s another blow because people will say the market doesn’t work.”
The ETS was set up to create a market incentive for businesses to reduce CO2 emissions by enabling companies to sell surplus carbon allowances for cash in the market. In its first phase, governments gave away too many allowances, depressing the price of EUAs and reducing incentives. In an effort to boost the ETS in its second phase, the Commission sought to rein in the volume of EUAs distributed by governments.
The ruling is a victory for Central and Eastern European states that fought against the Commission’s attempts to cut carbon emission quotas. Poland argued that its dependence on a Soviet-era coal and power industry deserved special treatment when it submitted its NAP to the Commission for approval. The Commission rejected the NAPs of several states, including Poland and Estonia, and ordered those two countries to reduce the number of EUAs by 27 per cent and 48 per cent, respectively.
However, the European Union’s court said that the Commission’s power of review was “very restricted”. The Commission could reject an NAP only if it failed to conform with criteria set out in the EU directive concerning greenhouse gas emissions. By imposing a different quota ceiling, the Commission was “encroaching on the exclusive competence which the directive confers on the member states”, the court said.
The Commission said that it was “extremely disappointed” and hinted that it would appeal against the ruling.
Other EU states that suffered cuts in their NAPs in the second phase may now challenge the Commission. The Polish and Estonian cases were supported by Hungary, Lithuania and Slovakia. The ruling will raise further questions about the effectiveness of market-based carbon trading systems in bringing about reductions in greenhouse gas emissions.
Polonia si Estonia castiga intr-un proces impotriva Comisiei Europene
Justitia europeana a acordat miercuri Poloniei si Estoniei dreptul de a polua, dezaproband - in cadrul unor dosare asemanatoare cu cele depuse de Romania - o decizie a Comisiei Europene pe care a considerat-o insuficient motivate.
PUBLICITATE:
Catalogul de Afaceri
◦Auto (289)
◦Birotica & mobilier (237)
◦Constructii (1509)
◦Consultanta (935)
◦Finante-Asigurari (246)
◦IT&C (866)
◦Imobiliare (468)
◦Industrie (462)
◦Publicitate (807)
◦Servicii profesionale (591)
◦Transport & cargo (364)
◦Turism (304)
Inscrie o companie in catalog »
Toate domeniile »
Poloniei, tara unde electricitate este produsa de centrale pe baza de carbune, foarte poluante, i se restituie echivalentul a 76,1 milioane de tone de dioxid de carbon, in drepturi de poluare, pe care le va distribui intreprinderilor sale. Estonia a reusit, la randul sau, recuperarea a 11,6 milioane de tone, potrivit NewsIn.
Comisia Europeana suprimase aceste cantitati din cotele solicitate de cele doua tari UE in cadrul planului lor national de alocare (PNA) pentru perioada 2008-2012 considerand ca datele retinute nu sunt fiabile.
Polonia cerea pentru aceasta perioada 284 de milioane de carbon echivalent, iar Estonia 24 de milioane.
Curtea Europeana de Justitie, sesizata printr-un recurs in anulare la decizia Comisiei, a considerat ca executivul european de la Bruxelles a comis "o eroare de drept" invocand, fara sa aduca motivatii, indoieli cu privire la fiabilitatea datelor prezentate de cele doua tari.
In plus, Curtea a reamintit Comisiei ca nu are nici puterea de uniformiza, nici un rol central in elaborarea planului national de alocare al statelor membre.
"Impunand plafoane pentru cote, Comisia s-a substituit, in practica, statelor membre vizate", considera Tribunalul de Prima Instanta al CEJ, care a anulat deciziile Comisiei Europene.
Comisia nu a dorit sa faca deocamdata comentarii pe marginea deciziei justitiei europene. "Asteptam sa ne fie adusa la cunostinta decizia pentru a-i studia consecintele, ca sa vedem cum sa reactionam", a explicat Barbara Helfferich, purtatoare de cuvant pe probleme de mediu.
UE a instituit un sistem de schimb de cote de emisii de gaz cu efect de sera pentru a favoriza reducerea acestor emisii si fiecare stat membru elaboreaza un plan national de alocare pentru o perioada de cinci ani precizand cantitatile din cota pe care doreste sa le aloce si cum le va distribui.
Pentru a lupta impotriva incalzirii climei, europenii s-au ajngajat in 2008 sa-si reduca emisiile de gaz cu efect de sera in 2020 cu 20% fata de nivelul din 1990 si au decis sa-si oblige intreprinderile sa-si cumpere drepturile de poluare incepand din 2013, in conditiile in care in prezent acestea se acorda gratuit.
La 22 decembrie 2007 si Romania a depus doua plangeri impotriva Comisiei Europene in problema cotelor alocate pentru poluare. Acestea au fost inregistrate de catre serviciul de grefa al Tribunalului de Prima Instanta si au primit numerele T-483/07 si T-484/07.
Romania a contestat astfel doua decizii ale Comisiei Europene referitoare la reducerea cotelor pentru emisiile de gaze poluante, un demers pe care l-au facut si alte state membre UE, printre care Bulgaria.
Prin prima decizie a Comisiei contestata de Romania a fost redus cu 10% plafonul de emisii pentru Romania pentru anul 2007, iar prin cea de-a doua a fost redus cu 20% plafonul de emisii pentru Romania in perioada 2008-2012.
Romania contesta modul de calcul utilizat de CE. Bucurestiul sustine ca a aplicat un mod de calcul cunoscut si agreat de CE, iar Comisia a utilizat un mod de calcul "netransparent", modificat in 2007, care a fost aplicat doar in cazul Romaniei si Bulgariei. In documentul trimis de Romania instantei europene se mai argumenteaza ca executivul european si-a depasit atributiile stabilind cote de emisii de gaze, in conditiile in care Comsia poate doar sa respinga sau sa aprobe planul national de alocare a emisiilor, observatie pe care a facut-o si CEJ prin deciziile privitoare la Polonia si Estonia.
"Comisia are obligatia sa respinga un plan national de alocare a emisiilor, daca acesta nu este compatibil cu Anexa III a directivei europene referitoare la schema UE privind comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera" (EU ETS), declara pentru NewsIn, in ianuarie 2008, Lena de Visscher, ofiter de presa al comisarului pentru mediu de atunci, Stavros Dimas.
Anexa III a respectivei directive se refera la criteriile folosite pentru aprobarea planului national de alocare. "Romania a fost corect informata despre datele statistice si metodologia folosite de Comisie", a adaugat ofiterul de presa al comisarului pentru mediu.
Planul national de alocare nu este rezultatul unei negocieri intre tarile membre UE si Comisia Europeana, ci este rezultatul unei decizii directe a Comisiei, in baza planului national de alocare propus de fiecare stat membru, iar acesta decizie nu se negociaza nici anterior si nici ulterior emiterii ei, potrivit site-ului Ministerului Mediului.
Planul national de alocare al Romaniei a fost notificat spre aprobare Comisiei Europene la data de 13 decembrie 2006. Ulterior, Comisia Europeana a solicitat clarificari pe marginea acestui document, iar ultimele clarificari fusesera transmise in luna august 2007.
Documentul inaintat spre aprobare de Romania propunea Comisiei Europene 83,9 milioane de certificate de emisii, in cadrul schemei pentru anul 2007, si o medie anuala de 95,7 milioane de certificate de emisii, pentru schema din perioada 2008 - 2012.
Fata de propunerile inaintate de autoritatile romane, Comisia Europeana a decis la 26 octombrie 2007 ca plafonul pentru anul 2007 alocat Romaniei este de 74,8 milioane de certificate de emisii, iar plafonul anual, pentru perioada 2008 - 2012, nu poate depasi 75,9 milioane de certificate de emisii.
Departamentul pentru Afaceri Europene a analizat impreuna cu Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile implicatiile pe care le au asupra Romaniei cele doua decizii ale Comisiei, tinand seama si de informatii primite din partea Ministerului Economiei si Finantelor si a Comisiei Nationale de Prognoza. In baza acestei analize, Executivul a hotarat in sedinta din 19 decembrie sa actioneze Comisia Europeana in instanta, astfel ca Romania a introdus, la 22 decembrie 2007, la Tribunalul de Prima Instanta al Comunitatilor Europene, doua actiuni pentru anularea deciziilor Comisiei din 26 octombrie 2007.
Daca decizia justitiei europene va fi in defavoarea Romaniei, decizia Comisiei Europene, care este executorie, va ramane in vigoare, deoarece nu exista cai de atac. Pana la solutionarea cazului, Romania aplica deciziile Comisiei.
PUBLICITATE:
Catalogul de Afaceri
◦Auto (289)
◦Birotica & mobilier (237)
◦Constructii (1509)
◦Consultanta (935)
◦Finante-Asigurari (246)
◦IT&C (866)
◦Imobiliare (468)
◦Industrie (462)
◦Publicitate (807)
◦Servicii profesionale (591)
◦Transport & cargo (364)
◦Turism (304)
Inscrie o companie in catalog »
Toate domeniile »
Poloniei, tara unde electricitate este produsa de centrale pe baza de carbune, foarte poluante, i se restituie echivalentul a 76,1 milioane de tone de dioxid de carbon, in drepturi de poluare, pe care le va distribui intreprinderilor sale. Estonia a reusit, la randul sau, recuperarea a 11,6 milioane de tone, potrivit NewsIn.
Comisia Europeana suprimase aceste cantitati din cotele solicitate de cele doua tari UE in cadrul planului lor national de alocare (PNA) pentru perioada 2008-2012 considerand ca datele retinute nu sunt fiabile.
Polonia cerea pentru aceasta perioada 284 de milioane de carbon echivalent, iar Estonia 24 de milioane.
Curtea Europeana de Justitie, sesizata printr-un recurs in anulare la decizia Comisiei, a considerat ca executivul european de la Bruxelles a comis "o eroare de drept" invocand, fara sa aduca motivatii, indoieli cu privire la fiabilitatea datelor prezentate de cele doua tari.
In plus, Curtea a reamintit Comisiei ca nu are nici puterea de uniformiza, nici un rol central in elaborarea planului national de alocare al statelor membre.
"Impunand plafoane pentru cote, Comisia s-a substituit, in practica, statelor membre vizate", considera Tribunalul de Prima Instanta al CEJ, care a anulat deciziile Comisiei Europene.
Comisia nu a dorit sa faca deocamdata comentarii pe marginea deciziei justitiei europene. "Asteptam sa ne fie adusa la cunostinta decizia pentru a-i studia consecintele, ca sa vedem cum sa reactionam", a explicat Barbara Helfferich, purtatoare de cuvant pe probleme de mediu.
UE a instituit un sistem de schimb de cote de emisii de gaz cu efect de sera pentru a favoriza reducerea acestor emisii si fiecare stat membru elaboreaza un plan national de alocare pentru o perioada de cinci ani precizand cantitatile din cota pe care doreste sa le aloce si cum le va distribui.
Pentru a lupta impotriva incalzirii climei, europenii s-au ajngajat in 2008 sa-si reduca emisiile de gaz cu efect de sera in 2020 cu 20% fata de nivelul din 1990 si au decis sa-si oblige intreprinderile sa-si cumpere drepturile de poluare incepand din 2013, in conditiile in care in prezent acestea se acorda gratuit.
La 22 decembrie 2007 si Romania a depus doua plangeri impotriva Comisiei Europene in problema cotelor alocate pentru poluare. Acestea au fost inregistrate de catre serviciul de grefa al Tribunalului de Prima Instanta si au primit numerele T-483/07 si T-484/07.
Romania a contestat astfel doua decizii ale Comisiei Europene referitoare la reducerea cotelor pentru emisiile de gaze poluante, un demers pe care l-au facut si alte state membre UE, printre care Bulgaria.
Prin prima decizie a Comisiei contestata de Romania a fost redus cu 10% plafonul de emisii pentru Romania pentru anul 2007, iar prin cea de-a doua a fost redus cu 20% plafonul de emisii pentru Romania in perioada 2008-2012.
Romania contesta modul de calcul utilizat de CE. Bucurestiul sustine ca a aplicat un mod de calcul cunoscut si agreat de CE, iar Comisia a utilizat un mod de calcul "netransparent", modificat in 2007, care a fost aplicat doar in cazul Romaniei si Bulgariei. In documentul trimis de Romania instantei europene se mai argumenteaza ca executivul european si-a depasit atributiile stabilind cote de emisii de gaze, in conditiile in care Comsia poate doar sa respinga sau sa aprobe planul national de alocare a emisiilor, observatie pe care a facut-o si CEJ prin deciziile privitoare la Polonia si Estonia.
"Comisia are obligatia sa respinga un plan national de alocare a emisiilor, daca acesta nu este compatibil cu Anexa III a directivei europene referitoare la schema UE privind comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera" (EU ETS), declara pentru NewsIn, in ianuarie 2008, Lena de Visscher, ofiter de presa al comisarului pentru mediu de atunci, Stavros Dimas.
Anexa III a respectivei directive se refera la criteriile folosite pentru aprobarea planului national de alocare. "Romania a fost corect informata despre datele statistice si metodologia folosite de Comisie", a adaugat ofiterul de presa al comisarului pentru mediu.
Planul national de alocare nu este rezultatul unei negocieri intre tarile membre UE si Comisia Europeana, ci este rezultatul unei decizii directe a Comisiei, in baza planului national de alocare propus de fiecare stat membru, iar acesta decizie nu se negociaza nici anterior si nici ulterior emiterii ei, potrivit site-ului Ministerului Mediului.
Planul national de alocare al Romaniei a fost notificat spre aprobare Comisiei Europene la data de 13 decembrie 2006. Ulterior, Comisia Europeana a solicitat clarificari pe marginea acestui document, iar ultimele clarificari fusesera transmise in luna august 2007.
Documentul inaintat spre aprobare de Romania propunea Comisiei Europene 83,9 milioane de certificate de emisii, in cadrul schemei pentru anul 2007, si o medie anuala de 95,7 milioane de certificate de emisii, pentru schema din perioada 2008 - 2012.
Fata de propunerile inaintate de autoritatile romane, Comisia Europeana a decis la 26 octombrie 2007 ca plafonul pentru anul 2007 alocat Romaniei este de 74,8 milioane de certificate de emisii, iar plafonul anual, pentru perioada 2008 - 2012, nu poate depasi 75,9 milioane de certificate de emisii.
Departamentul pentru Afaceri Europene a analizat impreuna cu Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile implicatiile pe care le au asupra Romaniei cele doua decizii ale Comisiei, tinand seama si de informatii primite din partea Ministerului Economiei si Finantelor si a Comisiei Nationale de Prognoza. In baza acestei analize, Executivul a hotarat in sedinta din 19 decembrie sa actioneze Comisia Europeana in instanta, astfel ca Romania a introdus, la 22 decembrie 2007, la Tribunalul de Prima Instanta al Comunitatilor Europene, doua actiuni pentru anularea deciziilor Comisiei din 26 octombrie 2007.
Daca decizia justitiei europene va fi in defavoarea Romaniei, decizia Comisiei Europene, care este executorie, va ramane in vigoare, deoarece nu exista cai de atac. Pana la solutionarea cazului, Romania aplica deciziile Comisiei.
joi, 24 septembrie 2009
Обзор ресторанов для "Lonely Planet"
Студенты иногда пишут рецензии на рестораны, отели и туристические достопримечательности, с которыми они знакомы. Рецензии позволяют студенту практиковать умение выражать свое мнение. Таким образом, наши студенты, содействуя туристическому сообществу, совершенствуют свои знания иностранного языка.
Climate myths: Human CO2 emissions are too tiny to matter
See all climate myths in our special feature.
Ice cores show that carbon dioxide levels in the atmosphere have remained between 180 and 300 parts per million for the past half-a-million years. In recent centuries, however, CO2 levels have risen sharply, to at least 380 ppm (see Greenhouse gases hit new high)
So what's going on? It is true that human emissions of CO2 are small compared with natural sources. But the fact that CO2 levels have remained steady until very recently shows that natural emissions are usually balanced by natural absorptions. Now slightly more CO2 must be entering the atmosphere than is being soaked up by carbon "sinks".
The consumption of terrestrial vegetation by animals and by microbes (rotting, in other words) emits about 220 gigatonnes of CO2 every year, while respiration by vegetation emits another 220 Gt. These huge amounts are balanced by the 440 Gt of carbon dioxide absorbed from the atmosphere each year as land plants photosynthesise.
Similarly, parts of the oceans release about 330 Gt of CO2 per year, depending on temperature and rates of photosynthesis by phytoplankton, but other parts usually soak up just as much - and are now soaking up slightly more.
Ice cores show that carbon dioxide levels in the atmosphere have remained between 180 and 300 parts per million for the past half-a-million years. In recent centuries, however, CO2 levels have risen sharply, to at least 380 ppm (see Greenhouse gases hit new high)
So what's going on? It is true that human emissions of CO2 are small compared with natural sources. But the fact that CO2 levels have remained steady until very recently shows that natural emissions are usually balanced by natural absorptions. Now slightly more CO2 must be entering the atmosphere than is being soaked up by carbon "sinks".
The consumption of terrestrial vegetation by animals and by microbes (rotting, in other words) emits about 220 gigatonnes of CO2 every year, while respiration by vegetation emits another 220 Gt. These huge amounts are balanced by the 440 Gt of carbon dioxide absorbed from the atmosphere each year as land plants photosynthesise.
Similarly, parts of the oceans release about 330 Gt of CO2 per year, depending on temperature and rates of photosynthesis by phytoplankton, but other parts usually soak up just as much - and are now soaking up slightly more.
Wie Sie Energie sparen und CO2 vermeiden
Unser Alltag bietet viele Möglichkeiten: Mit oft nur geringem Aufwand können Sie Ihre Energiekosten deutlich reduzieren. Egal, ob es um Ihre Heizung geht oder um Ihre Stromrechnung, ob Sie wissen möchten, wie Sie energiesparend kochen oder umweltfreundlich Urlaub machen: Unsere Energiespartipps helfen Ihnen, Ihren CO2-Ausstoß zu reduzieren, Energie zu sparen und gleichzeitig Ihren Geldbeutel zu schonen.
Heizen: Erhöhen Sie mit nur geringem Aufwand Ihren Wohnkomfort, reduzieren sie mit einfachen Maßnahmen Ihre Heizkosten und tragen Sie durch die Vermeidung von CO2 zum Klimaschutz bei.
Strom: Strom ist die aufwändigste aller Energien. Wir zeigen Ihnen, wo im Haus sich Stromfresser verbergen, und helfen Ihnen, Ihre Stromrechnung zu senken – und dabei gleichzeitig durch die Vermeidung von CO2 einen Beitrag zum Klimaschutz zu leisten.
Konsum: Klimaschutz soll Spaß machen, energiesparende Produkte sollen Ihren Geldbeutel füllen – wir sehen nachhaltige Entwicklung als etwas, von dem alle profitieren können. Unsere Tipps helfen Ihnen, die richtige Entscheidung zu treffen.
Mobilität: Ein gelassener Umgang mit Auto und eine klimabewusste Entscheidung beim Urlaubsziel können schnell große Mengen an CO2 zu vermeiden – und Ihr Geldbeutel profitiert auch.
Heizen: Erhöhen Sie mit nur geringem Aufwand Ihren Wohnkomfort, reduzieren sie mit einfachen Maßnahmen Ihre Heizkosten und tragen Sie durch die Vermeidung von CO2 zum Klimaschutz bei.
Strom: Strom ist die aufwändigste aller Energien. Wir zeigen Ihnen, wo im Haus sich Stromfresser verbergen, und helfen Ihnen, Ihre Stromrechnung zu senken – und dabei gleichzeitig durch die Vermeidung von CO2 einen Beitrag zum Klimaschutz zu leisten.
Konsum: Klimaschutz soll Spaß machen, energiesparende Produkte sollen Ihren Geldbeutel füllen – wir sehen nachhaltige Entwicklung als etwas, von dem alle profitieren können. Unsere Tipps helfen Ihnen, die richtige Entscheidung zu treffen.
Mobilität: Ein gelassener Umgang mit Auto und eine klimabewusste Entscheidung beim Urlaubsziel können schnell große Mengen an CO2 zu vermeiden – und Ihr Geldbeutel profitiert auch.
India va aplica propriile obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, însă va rezista solicitărilor impuse din exterior, a spus minist
Noi luăm deja măsuri care antrenează reduceri semnificative ale emisiilor de gaze cu efect de seră. Suntem într-o situaţie în care cuantificăm aceste reduceri pentru a le aduce la o valoare importantă pe care să o putem împărţi cu restul lumii. Nu văd nicio problemă în asta", a declarat ministrul mediului, Jairam Ramesh.
Ministrul a recunoscut că acest punct de vedere reprezintă o schimbare în strategia indiană în materie de schimbări climatice, înainte de summit-ul crucial ce va avea loc la Copenhaga în decembrie.
"Da, este o oarecare schimbare, dar aceasta nu ne modifică poziţia în cadrul negocierilor. Situaţia rămâne aceeaşi: nu vom accepta angajamente impuse privind emisiile de CO2", a adăugat Ramesh.
India, asemenea altor ţări în curs de dezvoltare, precum China, consideră că ţările bogate ar trebui să-şi asume în principal responsabilitatea privind lupta împotriva încălzirii climatice, deoarece acestea sunt cei mai mari emitenţi de CO2. New Delhi a respins în mod regulat cererile externe de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, considerând că acestea ar frâna creşterea economică necesară ieşirii din sărăcie a celor peste un miliard de locuitori indieni.
Ministrul a recunoscut că acest punct de vedere reprezintă o schimbare în strategia indiană în materie de schimbări climatice, înainte de summit-ul crucial ce va avea loc la Copenhaga în decembrie.
"Da, este o oarecare schimbare, dar aceasta nu ne modifică poziţia în cadrul negocierilor. Situaţia rămâne aceeaşi: nu vom accepta angajamente impuse privind emisiile de CO2", a adăugat Ramesh.
India, asemenea altor ţări în curs de dezvoltare, precum China, consideră că ţările bogate ar trebui să-şi asume în principal responsabilitatea privind lupta împotriva încălzirii climatice, deoarece acestea sunt cei mai mari emitenţi de CO2. New Delhi a respins în mod regulat cererile externe de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, considerând că acestea ar frâna creşterea economică necesară ieşirii din sărăcie a celor peste un miliard de locuitori indieni.
miercuri, 23 septembrie 2009
Biomasse e rifiuti, la situazione in Italia nel 2008
10 settembre 2009 – A fine 2008, in Italia, risultavano in esercizio 352 impianti alimentati da biomasse e rifiuti per un totale di 1.555 MW di potenza installata e una produzione di 5.966 GWh.
I dati sono contenuti nella prima edizione di “Le biomasse e i rifiuti”, pubblicata dal Gestore dei Servizi Elettrici sul proprio sito internet. Il documento, attraverso sintetiche elaborazioni, fornisce un quadro di riferimento delle principali caratteristiche degli impianti alimentati da biomasse e rifiuti, in esercizio in Italia a fine 2008, e della loro diffusione sul territorio nazionale.
Nello studio tali fonti sono state analizzate secondo la seguente classificazione: solidi, biogas e bioliquidi. In particolare, per ciascuna regione e provincia italiana, mediante raffigurazioni cartografiche, è stata rappresentata la produzione degli impianti in esercizio, suddivisa per fonte: biomasse, rifiuti biodegradabili, biogas e bioliquidi.
Dalla disamina è risultato che a differenza di altre fonti rinnovabili, gli impianti B.R.B.B (Biomasse, Rifiuti solidi urbani Biodegradabili, Biogas e Bioliquidi) sono presenti in tutte le regioni italiane. La loro dislocazione territoriale è però concentrata e tre regioni rappresentano da sole oltre il 50 per cento della potenza installata.
In effetti, la sola Lombardia possiede circa il 19 per cento degli impianti e il 26 per cento della potenza installata rispetto all’intero territorio nazionale. Una diffusione rilevante si registra anche in Emilia Romagna (14 per cento degli impianti e 19 per cento della potenza installata) e Veneto, rispettivamente 11 per cento e 7 per cento.
Per quanto riguarda la distribuzione della produzione nell’Italia settentrionale si concentrano le quote più alte con la Lombardia e all’Emilia Romagna, che detengono rispettivamente, il 22,9 per cento ed il 14,9 per cento. In Italia centrale, spicca il Lazio con il 4,6 per cento. Tra le regioni meridionali si distinguono la Puglia e la Calabria, con quote di produzione, rispettivamente, del 13,4 per cento e del 13,2 per cento . In relazione alle isole, la Sardegna si attesta sul 3 per cento, mentre la Sicilia presenta un valore pari all’1,3 per cento.
Nel confronto con i Paesi dell’Ue 15, in termini d’incidenza della produzione da biomasse e rifiuti sul totale della produzione da fonte rinnovabile, a fine 2008, l’Italia si colloca al quinto posto precedendo Francia e Spagna, e rappresenta il 6,9 per cento della produzione totale.
Infine, per quanto riguarda le tipologie degli impianti, dalla fotografia del Gse risulta che le più diffuse sono le seguenti:
impianti tradizionali con forno di combustione della biomassa solida;
caldaia che alimenta una turbina a vapore accoppiata ad un generatore;
impianti con turbina a gas alimentata dal syngas ottenuto dalla gassificazione di biomasse;
impianti a ciclo combinato con turbina a vapore e turbina a gas;
impianti termoelettrici ibridi, che utilizzano biomasse e fonti convenzionali (il caso più frequente è la co-combustione della biomassa e della fonte convenzionale nella stessa fornace);
impianti, alimentati da biomasse liquide (oli vegetali, biodiesel), costituiti da motori accoppiati a generatori (gruppi elettrogeni).
I dati sono contenuti nella prima edizione di “Le biomasse e i rifiuti”, pubblicata dal Gestore dei Servizi Elettrici sul proprio sito internet. Il documento, attraverso sintetiche elaborazioni, fornisce un quadro di riferimento delle principali caratteristiche degli impianti alimentati da biomasse e rifiuti, in esercizio in Italia a fine 2008, e della loro diffusione sul territorio nazionale.
Nello studio tali fonti sono state analizzate secondo la seguente classificazione: solidi, biogas e bioliquidi. In particolare, per ciascuna regione e provincia italiana, mediante raffigurazioni cartografiche, è stata rappresentata la produzione degli impianti in esercizio, suddivisa per fonte: biomasse, rifiuti biodegradabili, biogas e bioliquidi.
Dalla disamina è risultato che a differenza di altre fonti rinnovabili, gli impianti B.R.B.B (Biomasse, Rifiuti solidi urbani Biodegradabili, Biogas e Bioliquidi) sono presenti in tutte le regioni italiane. La loro dislocazione territoriale è però concentrata e tre regioni rappresentano da sole oltre il 50 per cento della potenza installata.
In effetti, la sola Lombardia possiede circa il 19 per cento degli impianti e il 26 per cento della potenza installata rispetto all’intero territorio nazionale. Una diffusione rilevante si registra anche in Emilia Romagna (14 per cento degli impianti e 19 per cento della potenza installata) e Veneto, rispettivamente 11 per cento e 7 per cento.
Per quanto riguarda la distribuzione della produzione nell’Italia settentrionale si concentrano le quote più alte con la Lombardia e all’Emilia Romagna, che detengono rispettivamente, il 22,9 per cento ed il 14,9 per cento. In Italia centrale, spicca il Lazio con il 4,6 per cento. Tra le regioni meridionali si distinguono la Puglia e la Calabria, con quote di produzione, rispettivamente, del 13,4 per cento e del 13,2 per cento . In relazione alle isole, la Sardegna si attesta sul 3 per cento, mentre la Sicilia presenta un valore pari all’1,3 per cento.
Nel confronto con i Paesi dell’Ue 15, in termini d’incidenza della produzione da biomasse e rifiuti sul totale della produzione da fonte rinnovabile, a fine 2008, l’Italia si colloca al quinto posto precedendo Francia e Spagna, e rappresenta il 6,9 per cento della produzione totale.
Infine, per quanto riguarda le tipologie degli impianti, dalla fotografia del Gse risulta che le più diffuse sono le seguenti:
impianti tradizionali con forno di combustione della biomassa solida;
caldaia che alimenta una turbina a vapore accoppiata ad un generatore;
impianti con turbina a gas alimentata dal syngas ottenuto dalla gassificazione di biomasse;
impianti a ciclo combinato con turbina a vapore e turbina a gas;
impianti termoelettrici ibridi, che utilizzano biomasse e fonti convenzionali (il caso più frequente è la co-combustione della biomassa e della fonte convenzionale nella stessa fornace);
impianti, alimentati da biomasse liquide (oli vegetali, biodiesel), costituiti da motori accoppiati a generatori (gruppi elettrogeni).
The impact of climate change in the UK
Under the Kyoto Protocol, by 2008-2012 the UK must reduce it's baseline emissions of six major greenhouse gases by 12.5 per cent from a baseline target set in 1990. Furthermore, the draft Climate Change Bill commits the UK to reductions in CO2 emissions of at least 26% by 2020 and a long term goal of an 80% reduction by 2050 has been set by the Government.
What the Government is doing or has done:
•Introduced the Climate Change Bill, commiting the UK to reducing CO2 emissions. This bill is currently in draft form but is expected to pass into law during 2008.
•Introduced mandatory Energy Performance Certificates (EPCs) for the sale/purchase of homes. By October 2008, all properties when bought, sold, built or rented will require an EPC.
•Working with energy suppliers who, through the Carbon Emission Reduction Target (CERT) which replaced the Energy Efficiency Commitment, provide support to householders to help them improve the efficiency of their homes.
•Introduced the Climate Change Levy whereby businesses pay an additional tax on their energy use, unless exempted by their use of renewable energy.
•Introducing a Renewables Obligation; so that all electricity suppliers must provide 10% of the electricity they sell from renewable sources by 2010.
•Lowering VAT from 17.5% to 5% on some energy saving materials (insulation and heating controls), if they are fitted by professional installers.
•Funding microgeneration grant schemes to the amount of £80 million. This includes the Low Carbon Buildings Programme which provides grants towards installing microgeneration technologies.
•Encouraging local authority planning departments to adopt microgeneration targets for new buildings.
•Councils can sign up to the Nottingham declaration which shows their commitment to tackling climate change. Over 160 had signed up on the last count and this figure is continuing to rise.
•A number of councils have made a commitment to tackle climate change, including improving the energy performance of their properties and running local campaigns.
What business is doing
•During 2005-06, lifetime savings of approximately 100,000 tonnes of CO 2 were achieved through the Energy Saving Trust transport programmes. These programmes included working with around 200 companies to help them improve their transport behaviour.
•We work with the building industry to help improve the energy efficiency standards that are used in housing through the best practice programme.
•The Carbon Trust is working with businesses across the UK to help them reduce their carbon emissions
What the Government is doing or has done:
•Introduced the Climate Change Bill, commiting the UK to reducing CO2 emissions. This bill is currently in draft form but is expected to pass into law during 2008.
•Introduced mandatory Energy Performance Certificates (EPCs) for the sale/purchase of homes. By October 2008, all properties when bought, sold, built or rented will require an EPC.
•Working with energy suppliers who, through the Carbon Emission Reduction Target (CERT) which replaced the Energy Efficiency Commitment, provide support to householders to help them improve the efficiency of their homes.
•Introduced the Climate Change Levy whereby businesses pay an additional tax on their energy use, unless exempted by their use of renewable energy.
•Introducing a Renewables Obligation; so that all electricity suppliers must provide 10% of the electricity they sell from renewable sources by 2010.
•Lowering VAT from 17.5% to 5% on some energy saving materials (insulation and heating controls), if they are fitted by professional installers.
•Funding microgeneration grant schemes to the amount of £80 million. This includes the Low Carbon Buildings Programme which provides grants towards installing microgeneration technologies.
•Encouraging local authority planning departments to adopt microgeneration targets for new buildings.
•Councils can sign up to the Nottingham declaration which shows their commitment to tackling climate change. Over 160 had signed up on the last count and this figure is continuing to rise.
•A number of councils have made a commitment to tackle climate change, including improving the energy performance of their properties and running local campaigns.
What business is doing
•During 2005-06, lifetime savings of approximately 100,000 tonnes of CO 2 were achieved through the Energy Saving Trust transport programmes. These programmes included working with around 200 companies to help them improve their transport behaviour.
•We work with the building industry to help improve the energy efficiency standards that are used in housing through the best practice programme.
•The Carbon Trust is working with businesses across the UK to help them reduce their carbon emissions
Альянс малых островных государств
Группа стран на переговорах по проблеме изменения климата, которая включает в себя 42 государства, расположенных в Тихом, Индийском и Атлантическом океанах. Самая высокая точка некоторых из этих стран находится на высоте не более 2 м над уровнем моря, поэтому эти страны наиболее уязвимы перед климатическими изменениями, в особенности перед повышением уровня Мирового океана.
CO2 : le mensonge d'un industriel américain
Le Washington Post révèle que le puissant groupe américain GCC (Global Climate Coalition), qui a assuré pendant des années qu'il n'y avait pas assez de preuves scientifiques d'un lien entre émissions de CO2 et réchauffement climatique, aurait sciemment menti, afin que les USA ne ratifient pas le Protocole de Kyoto.
Le GCC est un groupe qui représente les industries du pétrole, du charbon et de l'automobile. Selon le Washington Post, « en 1995, un résumé de la question rédigé par ses propres scientifiques (du GCC) concluait que «les bases scientifiques sur les gaz à effet de serre et l'impact potentiel des émissions d'origine humaine (...) comme le C02 sur le climat sont bien établies et ne peuvent pas être contestées» ». Le journal américain précise que ce passage aurait été effacé avant la publication du rapport.
L'ancien président du GCC dément cette hypothèse
William O'Keefe, qui a présidé le GCC jusqu'en 2002 (année de l'extinction du groupe), s'explique dans le Washington post.
Selon lui, on a « l'impression que les entreprises appartenant au GCC ont volontairement induit le public en erreur sur le rôle des hommes sur le climat (...). C'est de la fiction, (...) ce que nous disions à l'époque est qu'il y avait suffisamment d'incertitudes sur l'ampleur de l'influence humaine pour que le protocole de Kyoto ne se justifie pas ».
Le GCC est un groupe qui représente les industries du pétrole, du charbon et de l'automobile. Selon le Washington Post, « en 1995, un résumé de la question rédigé par ses propres scientifiques (du GCC) concluait que «les bases scientifiques sur les gaz à effet de serre et l'impact potentiel des émissions d'origine humaine (...) comme le C02 sur le climat sont bien établies et ne peuvent pas être contestées» ». Le journal américain précise que ce passage aurait été effacé avant la publication du rapport.
L'ancien président du GCC dément cette hypothèse
William O'Keefe, qui a présidé le GCC jusqu'en 2002 (année de l'extinction du groupe), s'explique dans le Washington post.
Selon lui, on a « l'impression que les entreprises appartenant au GCC ont volontairement induit le public en erreur sur le rôle des hommes sur le climat (...). C'est de la fiction, (...) ce que nous disions à l'époque est qu'il y avait suffisamment d'incertitudes sur l'ampleur de l'influence humaine pour que le protocole de Kyoto ne se justifie pas ».
MEDIO AMBIENTE EN EUROPA: SEGUNDA EVALUACIÓN.
La media anual europea de las temperaturas atmosféricas ha aumentado 0,3-0,6°C desde 1900. De acuerdo con los modelos climáticos, se prevén nuevos aumentos, por encima de los niveles de 1990, hasta cerca de 2°C para el año 2100, con incrementos superiores en el norte de Europa en comparación con el sur. Entre las posibles consecuencias, se contemplan: la elevación del nivel del mar, tormentas más frecuentes e intensas, inundaciones y sequías, así como cambios en la biota y en la productividad de alimentos. La gravedad de estas consecuencias dependerá en parte
del grado en que se implementen las adecuadas medidas de adaptación durante los próximos años y décadas.
Para garantizar que la temperatura no se incremente más de 0,1°C por década y que el nivel de los mares no aumente más de 2 cm por década (límites provisionales previstos para asegurar la sostenibilidad), será necesario que los países industrializados reduzcan las emisiones de los gases responsables del efecto invernadero (dióxido de carbono, metano, óxido nitroso y diversos compuestos halogenados), como mínimo en un 30-55 por ciento con respecto a los niveles de 1990, para el año 2010.
Estas reducciones son mucho mayores que los compromisos adquiridos por los países desarrollados en la tercera conferencia de las partes signatarias del Convenio marco sobre el cambio climático (CMCC) de Naciones Unidas, celebrada en Kyoto en diciembre de 1997, que consistían en reducir las emisiones de los gases responsables del efecto invernadero en la mayoría de los países europeos, en un 8 por ciento por
debajo de los niveles de 1990 para el año 2010. Algunos países de Europa central y oriental se comprometieron a reducir las emisiones de estos gases entre un 5 por ciento y un 8 por ciento en relación con 1990, para el 2010; mientras que la Federación Rusa y Ucrania prometieron estabilizar las emisiones en los niveles de 1990.
No parece probable que la UE cumpla el objetivo original del CMCC, fijado en 1992, de estabilizar las emisiones de dióxido de carbono (principal responsable del efecto invernadero) en los niveles de 1990 para el año 2000, ya que la previsión actual es que las emisiones aumenten un 5 por ciento respecto a los niveles de 1990 en el primer año del siglo que viene. Además, en marcado contraste con el objetivo de Kyoto de alcanzar una reducción del 8 por ciento en las emisiones de los gases responsables del efecto invernadero para el año 2010, (para un "conjunto" de seis gases en el que se incluye el dióxido de carbono), en el último escenario de "situación sin cambios" realizado por la Comisión Europea, se sugiere un aumento del 8 por ciento en las emisiones de dióxido de carbono en la UE entre 1990 y 2010, procediendo la mayor aportación (39%) del sector del transporte.
No se ha adoptado todavía la propuesta de una de las medidas clave a escala comunitaria: un impuesto sobre la energía y el carbón, pero ya se ha introducido este impuesto en algunos países de Europa occidental (Austria, Dinamarca, Finlandia, Países Bajos, Noruega y Suecia). Hay también otras posibles medidas para reducir las emisiones de CO2 que ya se están aplicando en diversos países europeos y en la Unión Europea. Entre estas medidas se incluyen los programas de eficiencia energética, las instalaciones combinadas de calefacción y electricidad, el cambio de
combustibles del carbón al gas natural y/o la madera, las medidas encaminadas a modificar la división de modalidades en el transporte y a la absorción de carbono mediante la reforestación (ampliación del sumidero de dióxido de carbono).
El uso de energía, dominado por los combustibles fósiles, es el factor clave de las emisiones de dióxido de carbono. En Europa occidental, las emisiones procedentes del uso de combustibles fósiles descendieron un 3 por ciento entre 1990 y 1995 debido a la recesión económica, la reestructuración de la industria en Alemania y el cambio del carbón al gas natural en la generación de electricidad. Los precios de la energía se han mantenido estables en Europa occidental durante la pasada década y relativamente bajos en comparación con los precios habituales en el pasado; esto no ha propiciado el estímulo suficiente para mejorar la eficiencia. La intensidad energética (consumo final de energía por unidad de PIB) ha disminuido sólo un 1 por ciento desde 1980.
Entre 1980 y 1995, se registró un cambio sustancial de las pautas vigentes en el uso de la energía. En el sector del transporte, creció un 40 por ciento; en el sector industrial, el uso de energía descendió en un 8 por ciento y el de otros combustibles aumentó en un 7 por ciento, lo que refleja principalmente el incremento del transporte por carretera y un alejamiento del uso intensivo de energía por parte de la industria. Entre 1985 y 1995, se registró un aumento del 10 por ciento en el consumo total de energía.
La aportación de la energía nuclear al suministro total de energía pasó del 5 al 15% en Europa occidental entre 1980 y 1994; Suecia y Francia dependen de la energía nuclear para cubrir cerca de un 40 por ciento de sus necesidades totales de energía.
En Europa oriental, las emisiones de dióxido de carbono procedentes del uso de combustibles fósiles descendieron un 19 por ciento entre 1990 y 1995 debido principalmente a la reestructuración económica. El uso de energía en el sector del transporte descendió un 3 por ciento en los PECO durante este período y un 48 por ciento en los NEI. En el sector de la industria, el uso de energía descendió un 28 por ciento en los PECO y un 38 por ciento en los NEI. La intensidad energética es, en Europa central y oriental, unas tres veces superior a la de Europa occidental, y en los
NEI, unas cinco veces superior, por tanto en ambas regiones es considerable el potencial de ahorro de energía. En un hipotético escenario de "situación sin cambios", se prevé que, para el año 2010, el uso de energía sea un 11 por ciento menor al de 1990 en los NEI y un 4 por ciento superior al de 1990 en Europa central y oriental.
Entre 1980 y 1994, la aportación de la energía nuclear al suministro total de energía pasó del 2 al 6 por ciento en los NEI y del 1 al 5 por ciento en la CEE. En Bulgaria, Lituania y Eslovenia, la energía nuclear cubre cerca de la cuarta parte de las necesidades totales de energía.
Entre 1980 y 1995, las emisiones de metano descendieron un 40 por ciento en los PECO y en los NEI. No obstante, pueden alcanzarse todavía mayores reducciones en toda Europa, en especial en los sistemas de distribución de gas y en las minas de carbón. Asimismo, podrían reducirse en toda Europa las emisiones de óxido nitroso procedentes de la industria y del uso de fertilizantes.
Se han registrado una rápida disminución de los niveles máximos de CFC tras la prohibición de su uso y producción. Sin embargo, van en aumento el uso y la emisión de sus sustitutos, los HCFC (responsables también del efecto invernadero), al igual que los de los siguientes gases, identificados recientemente como responsables del efecto invernadero e incluidos en el "conjunto" de gases para los que se fijaron en Kyoto objetivos de reducción: SF6, los HFC y los PFC.
del grado en que se implementen las adecuadas medidas de adaptación durante los próximos años y décadas.
Para garantizar que la temperatura no se incremente más de 0,1°C por década y que el nivel de los mares no aumente más de 2 cm por década (límites provisionales previstos para asegurar la sostenibilidad), será necesario que los países industrializados reduzcan las emisiones de los gases responsables del efecto invernadero (dióxido de carbono, metano, óxido nitroso y diversos compuestos halogenados), como mínimo en un 30-55 por ciento con respecto a los niveles de 1990, para el año 2010.
Estas reducciones son mucho mayores que los compromisos adquiridos por los países desarrollados en la tercera conferencia de las partes signatarias del Convenio marco sobre el cambio climático (CMCC) de Naciones Unidas, celebrada en Kyoto en diciembre de 1997, que consistían en reducir las emisiones de los gases responsables del efecto invernadero en la mayoría de los países europeos, en un 8 por ciento por
debajo de los niveles de 1990 para el año 2010. Algunos países de Europa central y oriental se comprometieron a reducir las emisiones de estos gases entre un 5 por ciento y un 8 por ciento en relación con 1990, para el 2010; mientras que la Federación Rusa y Ucrania prometieron estabilizar las emisiones en los niveles de 1990.
No parece probable que la UE cumpla el objetivo original del CMCC, fijado en 1992, de estabilizar las emisiones de dióxido de carbono (principal responsable del efecto invernadero) en los niveles de 1990 para el año 2000, ya que la previsión actual es que las emisiones aumenten un 5 por ciento respecto a los niveles de 1990 en el primer año del siglo que viene. Además, en marcado contraste con el objetivo de Kyoto de alcanzar una reducción del 8 por ciento en las emisiones de los gases responsables del efecto invernadero para el año 2010, (para un "conjunto" de seis gases en el que se incluye el dióxido de carbono), en el último escenario de "situación sin cambios" realizado por la Comisión Europea, se sugiere un aumento del 8 por ciento en las emisiones de dióxido de carbono en la UE entre 1990 y 2010, procediendo la mayor aportación (39%) del sector del transporte.
No se ha adoptado todavía la propuesta de una de las medidas clave a escala comunitaria: un impuesto sobre la energía y el carbón, pero ya se ha introducido este impuesto en algunos países de Europa occidental (Austria, Dinamarca, Finlandia, Países Bajos, Noruega y Suecia). Hay también otras posibles medidas para reducir las emisiones de CO2 que ya se están aplicando en diversos países europeos y en la Unión Europea. Entre estas medidas se incluyen los programas de eficiencia energética, las instalaciones combinadas de calefacción y electricidad, el cambio de
combustibles del carbón al gas natural y/o la madera, las medidas encaminadas a modificar la división de modalidades en el transporte y a la absorción de carbono mediante la reforestación (ampliación del sumidero de dióxido de carbono).
El uso de energía, dominado por los combustibles fósiles, es el factor clave de las emisiones de dióxido de carbono. En Europa occidental, las emisiones procedentes del uso de combustibles fósiles descendieron un 3 por ciento entre 1990 y 1995 debido a la recesión económica, la reestructuración de la industria en Alemania y el cambio del carbón al gas natural en la generación de electricidad. Los precios de la energía se han mantenido estables en Europa occidental durante la pasada década y relativamente bajos en comparación con los precios habituales en el pasado; esto no ha propiciado el estímulo suficiente para mejorar la eficiencia. La intensidad energética (consumo final de energía por unidad de PIB) ha disminuido sólo un 1 por ciento desde 1980.
Entre 1980 y 1995, se registró un cambio sustancial de las pautas vigentes en el uso de la energía. En el sector del transporte, creció un 40 por ciento; en el sector industrial, el uso de energía descendió en un 8 por ciento y el de otros combustibles aumentó en un 7 por ciento, lo que refleja principalmente el incremento del transporte por carretera y un alejamiento del uso intensivo de energía por parte de la industria. Entre 1985 y 1995, se registró un aumento del 10 por ciento en el consumo total de energía.
La aportación de la energía nuclear al suministro total de energía pasó del 5 al 15% en Europa occidental entre 1980 y 1994; Suecia y Francia dependen de la energía nuclear para cubrir cerca de un 40 por ciento de sus necesidades totales de energía.
En Europa oriental, las emisiones de dióxido de carbono procedentes del uso de combustibles fósiles descendieron un 19 por ciento entre 1990 y 1995 debido principalmente a la reestructuración económica. El uso de energía en el sector del transporte descendió un 3 por ciento en los PECO durante este período y un 48 por ciento en los NEI. En el sector de la industria, el uso de energía descendió un 28 por ciento en los PECO y un 38 por ciento en los NEI. La intensidad energética es, en Europa central y oriental, unas tres veces superior a la de Europa occidental, y en los
NEI, unas cinco veces superior, por tanto en ambas regiones es considerable el potencial de ahorro de energía. En un hipotético escenario de "situación sin cambios", se prevé que, para el año 2010, el uso de energía sea un 11 por ciento menor al de 1990 en los NEI y un 4 por ciento superior al de 1990 en Europa central y oriental.
Entre 1980 y 1994, la aportación de la energía nuclear al suministro total de energía pasó del 2 al 6 por ciento en los NEI y del 1 al 5 por ciento en la CEE. En Bulgaria, Lituania y Eslovenia, la energía nuclear cubre cerca de la cuarta parte de las necesidades totales de energía.
Entre 1980 y 1995, las emisiones de metano descendieron un 40 por ciento en los PECO y en los NEI. No obstante, pueden alcanzarse todavía mayores reducciones en toda Europa, en especial en los sistemas de distribución de gas y en las minas de carbón. Asimismo, podrían reducirse en toda Europa las emisiones de óxido nitroso procedentes de la industria y del uso de fertilizantes.
Se han registrado una rápida disminución de los niveles máximos de CFC tras la prohibición de su uso y producción. Sin embargo, van en aumento el uso y la emisión de sus sustitutos, los HCFC (responsables también del efecto invernadero), al igual que los de los siguientes gases, identificados recientemente como responsables del efecto invernadero e incluidos en el "conjunto" de gases para los que se fijaron en Kyoto objetivos de reducción: SF6, los HFC y los PFC.
Deutsche Stromversorger - In der CO2-Falle? Ein neues Spiel hat begonnen
Die vorliegende Studie befasst sich mit Investitionsrisiken der großen deutschen Stromversorger. Brennstoffpreise und Klimapolitik bestimmen maßgeblich die zukünftige Wertentwicklung der Unternehmen. Die vier großen Verbundunternehmen der deutschen Stromwirtschaft (EnBW, E.On, RWE und Vattenfall) stecken in einem Investitionsdilemma, da sich Investitionen in fossile Großkraftwerke unter zahlreichen Konstellationen nicht mehr rentieren. Entgegen der Intuition kommt diese Studie zu dem Schluss, dass eine ambitionierte Klimapolitik und hohe CO2-Preise für die Stromversorger in vielen Fällen vorteilhaft sein können. In Anbetracht der gesetzlichen Förderung erweisen sich Erneuerbare Energien als Erfolg versprechende Option mit geringem Risiko.
Die Studie ist ein Kooperationsprojekt der WestLB und des Forschungsprojektes "Climate-Mainstreaming" mit den Verbundpartnern Germanwatch, Potsdam-Institut für Klimafolgenforschung, Universität Potsdam, Wuppertal Institut für Klima, Umwelt, Energie, Deutsches Institut für Wirtschaftsforschung und European Climate Forum.
Die Studie ist ein Kooperationsprojekt der WestLB und des Forschungsprojektes "Climate-Mainstreaming" mit den Verbundpartnern Germanwatch, Potsdam-Institut für Klimafolgenforschung, Universität Potsdam, Wuppertal Institut für Klima, Umwelt, Energie, Deutsches Institut für Wirtschaftsforschung und European Climate Forum.
Il clima europeo e la corrente del Golfo
Il motore di tutte le trasformazioni climatiche del pianeta è il Sole. L’energia non uniforme (a causa dell’inclinazione dell’asse terrestre) che ci arriva da esso viene ridistribuita dallo spostamento dei due maggiori fluidi che avvolgono il pianeta, l’acqua e l’aria. L’esempio più evidente della ridistribuzione del calore operata dall’atmosfera è il vento che attraverso lo spostamento di grandi masse di aria tende a rendere meno nette le differenze termiche che si avrebbero tra basse ed alte latitudini. La ridistribuzione del calore attraverso l’Acqua avviene invece mediante le correnti. Le correnti oceaniche sono reali spostamenti d'acqua marina, dei veri e propri fiumi salati che si muovono in modo costante sempre nella stessa direzione. La loro origine è da attribuirsi alla diversa salinità e temperatura, alla spinta dovuta all'attrito dei venti sulle acque ed all'effetto della rotazione terrestre. L'interazione tra masse d'aria e masse oceaniche è imprescindibile.
Fighting climate change: Human solidarity in a divided world
Climate change is the defining human development challenge of the 21st Century. Failure to respond to that challenge will stall and then reverse international efforts to reduce poverty. The poorest countries and most vulnerable citizens will suffer the earliest and most damaging setbacks, even though they have contributed least to the problem. Looking to the future, no country—however wealthy or powerful—will be immune to the impact of global warming.
The Human Development Report 2007/2008 shows that climate change is not just a future scenario. Increased exposure to droughts, floods and storms is already destroying opportunity and reinforcing inequality. Meanwhile, there is now overwhelming scientific evidence that the world is moving towards the point at which irreversible ecological catastrophe becomes unavoidable. Business-as-usual climate change points in a clear direction: unprecedented reversal in human development in our lifetime, and acute risks for our children and their grandchildren.
The Human Development Report 2007/2008 shows that climate change is not just a future scenario. Increased exposure to droughts, floods and storms is already destroying opportunity and reinforcing inequality. Meanwhile, there is now overwhelming scientific evidence that the world is moving towards the point at which irreversible ecological catastrophe becomes unavoidable. Business-as-usual climate change points in a clear direction: unprecedented reversal in human development in our lifetime, and acute risks for our children and their grandchildren.
Australia trebuie să îşi asume angajamentul de reducere a emisiilor de carbon, asemeni SUA şi UE
Australia trebuie să se angajeze să reducă emisiile de dioxid de carbon, înainte de summitul din decembrie de la Copenhaga, la fel ca SUA şi UE, altfel riscă să slăbească un posibil acord climatic, a spus luni şeful panelului privind schimbările climatice al Naţiunilor Unite, potrivit Reuters.
Australia a anunţat luni amânarea cu un an - cu începere abia din iulie 2011 - adoptarea schimbărilor majore privind planurile de tranzacţionare a emisiilor de carbon, din cauza recesiunii economice.
“Dacă există chiar şi numai una sau două ţări dezvoltate care nu adoptă un angajament adecvat în acest domeniu, celelalte state vor fi afectate şi va fi imposibilă semnarea unui acord solid la Copenhaga”, a declarat pentru Reuters, într-un interviu telefonic, preşedintele panelului interguvernamental despre schimbările climatice, R.K. Pachauri.
Decizia Australiei de a amâna implementarea schemei de tranzacţionare a emisiilor de carbon urmează cererilor din partea mediului de afaceri referitoare la atenuarea regimului emisiilor de carbon, iar Pachauri consideră că, deşi asemenea presiuni pot apărea şi în alte state, ţările dezvoltate nu trebuie să-şi relaxeze poziţia adoptată cu privire la combaterea schimbărilor climatice.
Pachauri a mai spus că, deocamdată, Europa se menţine fermă în păstrarea ţintelor angajate până în 2020, la fel şi SUA, angajamentul preşedintelui Obama de a lupta împotriva schimbărilor climatice fiind la fel de puternic, în pofida scăderii economiei americane.
Australia a anunţat luni amânarea cu un an - cu începere abia din iulie 2011 - adoptarea schimbărilor majore privind planurile de tranzacţionare a emisiilor de carbon, din cauza recesiunii economice.
“Dacă există chiar şi numai una sau două ţări dezvoltate care nu adoptă un angajament adecvat în acest domeniu, celelalte state vor fi afectate şi va fi imposibilă semnarea unui acord solid la Copenhaga”, a declarat pentru Reuters, într-un interviu telefonic, preşedintele panelului interguvernamental despre schimbările climatice, R.K. Pachauri.
Decizia Australiei de a amâna implementarea schemei de tranzacţionare a emisiilor de carbon urmează cererilor din partea mediului de afaceri referitoare la atenuarea regimului emisiilor de carbon, iar Pachauri consideră că, deşi asemenea presiuni pot apărea şi în alte state, ţările dezvoltate nu trebuie să-şi relaxeze poziţia adoptată cu privire la combaterea schimbărilor climatice.
Pachauri a mai spus că, deocamdată, Europa se menţine fermă în păstrarea ţintelor angajate până în 2020, la fel şi SUA, angajamentul preşedintelui Obama de a lupta împotriva schimbărilor climatice fiind la fel de puternic, în pofida scăderii economiei americane.
Bine ati venit pe blogul nostru
Compania noastra este fondată pe principiul de a ajuta clientii nostri rezolve problemele lor şi să intreaca obiectivele de afaceri ale acestora pe piaţa emisiilor de carbon. Echipa noastră, împreună cu partenerii şi consilier noştrii, încearca in mod constant să caute soluţiile cele mai inovatoare, dar totodata eficiente. Ne concentram pe furnizarea de cea mai largă gamă de solutii in tranzacţii pentru strategiile clientilor nostri, oferind în acelaşi timp cele mai actualizate informaţii cu privire la evoluţia politicii privind schimbările climatice şi riscurile in afaceri aferente.
Avem experienta, capacitate, precum şi expertiza necesara pentru a structura o varietate de tranzacţii pe multe pieţe de mediu. În scopul de a satisface nevoile variate ale clientilor nostri, astfel compania noastra a stabilit relatii puternice cu proprietarii de proiect, dezvoltatorii de proiecte şi furnizori de credit în cheie şi unic zone geografice. Exemple de astfel de pieţe de mediu şi a produselor unde oferim servicii de brokeraj din Uniunea Europeana si piete internationale: EUA, CER.
Societatea noastră a fost înfiinţată pentru a descoperi oportunităţi comerciale de reducere a gazelor cu efect de seră şi pentru a atrage fluxuri de capital către aceste
Avem experienta, capacitate, precum şi expertiza necesara pentru a structura o varietate de tranzacţii pe multe pieţe de mediu. În scopul de a satisface nevoile variate ale clientilor nostri, astfel compania noastra a stabilit relatii puternice cu proprietarii de proiect, dezvoltatorii de proiecte şi furnizori de credit în cheie şi unic zone geografice. Exemple de astfel de pieţe de mediu şi a produselor unde oferim servicii de brokeraj din Uniunea Europeana si piete internationale: EUA, CER.
Societatea noastră a fost înfiinţată pentru a descoperi oportunităţi comerciale de reducere a gazelor cu efect de seră şi pentru a atrage fluxuri de capital către aceste
Abonați-vă la:
Postări (Atom)